făcând acest pas. Dar cred că nu este bine să se desfăşoare asemenea machiavelisme balcanice pentru intrarea în partid. Când am întrebat acum două săptămâni ce se întâmplă cu dosarul meu, mi s-a spus că voi fi chemat. Acum sunt tras la răspundere şi vreau să ştiu de ce!

Nu intenţionez să mă refer la probleme de interes general – sunt prea periculoase.

Eu vă mulţumesc pentru atenţia pe care mi-aţi acordat-o.

DISCUŢII

Dr. Braslă Natalia

Iau cuvântul pentru a-mi exprima profunda indignare faţă de acuzaţiile calomnioase aduse colectivului catedrei de Psihiatrie şi în special prof. Predescu.

Îmi permit să citez un fragment din scrisoarea adresată de dr. Vianu profesorului: „Oameni de certă valoare sunt lăsaţi în umbră, trebuie să se închidă în ei sau să apuce calea nedorită a exilului“. Este oare adevărată această afirmaţie? Nu s-a bucurat oare dr. Vianu de largi posibilităţi de exprimare a valenţelor lui creatoare pe plan profesional şi literar? Nu a publicat şi nu şi-a exprimat opiniile sale în presă şi la televiziune şi oriunde în reuniuni ştiinţifice interne şi internaţionale? Nu i s-au creat condiţiile formării şi desăvârşirii sale profesionale şi didactice? Nu a fost dintre puţinii care s-au bucurat de plecări de studiu în străinătate, schimb de experienţă, burse, într-un domeniu în care specialitatea noastră în ţară trebuie să facă un pas hotărâtor? A fost în Cehoslovacia ca reprezentant român în probleme de psihoterapie. Bursele, specializările pe care şeful catedrei le-a apreciat, alături de colectiv, ca necesare în desăvârşirea sa profesională nu-i spun nimic?

Faptul că iniţiativa unui colectiv, din care face parte şi dr. Vianu, de a crea un nucleu de psihoterapie a fost îmbrăţişată cu multă căldură şi susţinută de tov. profesor este un lucru peste care poate trece cu multă uşurinţă? Numai un om rău intenţionat care avea o vedere atât de scotomizată încât să aprecieze că „colectivul ... [ilizibil] parte cu oameni de certă valoare care ... [ilizibil] intelectuale şi care sfârşesc prin a se ... [ilizibil] majoritatea de servili promovaţi pe criteriul participării ... [ilizibil] a unor momente de destindere de îndoielnică nobleţe“. Este oare cinstit să denigrezi un colectiv, reducându-l la o armată de marionete şi slugi servile?! Atât a înţeles dr. Vianu din efortul colectivului nostru tânăr de a se forma profesional şi a se integra în atmosfera entuziastă de muncă şi viaţă comunistă? Aceste acuzaţii sunt lipsite de acoperire, vin să întunece atmosfera de muncă şi colaborare pe care tov. prof. Predescu a ştiut cu multă modestie şi onestitate s-o instaureze în catedră. Niciodată nu am simţit în catedră o atmosferă de impunere, de monopolizare a deciziilor şi cu atât mai puţin nu ne putem denumi „anturaj de paşă provincial“. Cred că terminologia destul de colorată pe care dr. Vianu o foloseşte pentru a crea un cadru de efect poate exprima într-o mai mare măsură ceea ce-l defineşte ca personalitate: distanţarea de colectiv şi lipsa de consideraţiune pe care o are şi a avut-o faţă de acesta.

Prin autoexcluderea sa, colectivul clinicii noastre şi şeful ei atât de denigrat va şti să treacă peste această lovitură laşă.

Vom continua să muncim, să trăim aşa cum credem că este comunist să o facem şi nici o defăimare nu va zdruncina încrederea şi forţa colectivului nostru condus de prof. Predescu.

Conf. G. Constantinescu

Mă asociez cuvintelor tov. Natalia Braslă, colega noastră de colectiv, şi sunt întru totul de acord cu cele spuse de d-sa. Referitor la această scrisoare, care a fost menţionată parţial, dar care este bine cunoscută şi comunicată membrilor catedrei, este o răfuială personală faţă de prof. Predescu şi este în realitate o adâncă jignire adusă probităţii spiritului său de colaborare.

Mă voi referi la două puncte, dintre care numai unul a fost menţionat, pe care vreau să-l completez cu încă o considerare care mi s-a părut deosebit de gravă: este vorba despre concepţia catedrei de Psihiatrie. Singurul lucru pozitiv în scrisoare este că se recunoaşte că există această concepţie. Concepţia catedrei de psihiatrie desigur că nu ignoră psihiatria clasică, dar ea este modernă, ţine seama de o serie de cuceriri ale cercetării ştiinţifice psihiatrice, ale ştiinţelor apropiate de psihiatrie – psihologia, sociologia. Cred totuşi că manualul de psihiatrie denigrat de dr. Vianu este ... [ilizibil] în acest sens.

A doua problemă la care s-ar referi scrisoarea adresată prof. Predescu este o problemă de mare importanţă: este vorba aici de un oprobriu care s-a aruncat asupra a numeroşi psihiatri din ţară, este vorba de concepţia care stă la bază în domeniul delicvenţei. Este ştiut că în ţara noastră cadrele respectă legalitatea, nu se acceptă delicvenţa din cauza unei afecţiuni mintale, se suferă rigorile legii sau alte pedepse, nu sunt loviţi decât cei vinovaţi, care nu au putut fi disculpaţi prin afecţiuni mintale. Să sperăm că dr. Vianu va renunţa la părerea sa şi va reflecta asupra acestui punct. Nu pot decât să-mi exprim regretul că în mijlocul colectivului nostru a apărut un asemenea caz. Desigur că acest lucru nu ne va demobiliza, colectivul nostru strâns unit îşi va continua activitatea cu curaj şi cu fruntea sus.

Ing. D. Necşoiu

Dr. Vianu ar trebui să dea răspuns cel puţin la 2 chestiuni care mi se par neclare şi necesar a fi lămurite:

Întâi, la faptul că ideile exprimate de d-sa au fost transmise prin intermediul său la Europa Liberă, a spus că