— Bine, tati.

— Să nu mă întrebi de ce dracu’ m-a dus taică-meu la Butlins. În mod sigur avea vreo întîlnire libidinoasă cu vreo tîrfă, vreo aventură cu o grăsană sau ceva… nu ştiu. El era destul de afemeiat taică-meu, îi cam plăcea să-şi facă de cap. Nici nu arăta rău în tinereţe. După ce am ajuns, el şi-a schimbat cămaşa, s-a bărbierit, şi-a dat cu pomadă pe păr şi, ştii, pe mine m-a trimis la piscină, să înot. Mi-a spus că vine el mai tîrziu să mă ia.

Respiraţia băiatului se linişteşte, iar el îşi duce genunchii mici şi colţuroşi la piept, părînd că doarme. Bunny dă pe gît whisky-ul, apoi încearcă să pună paharul pe noptieră, dar nu nimereşte şi paharul se rostogoleşte pe covorul înflorat, în culori ţipătoare. Se afundă adînc în amintiri şi vede gazonul terasat şi însufleţit şi apa turcoaz, plină de copii care ţipă. Vede iepurele de cinci metri, cu dinţii scoşi în afară, care stă lîngă piscină. Vocea lui sună trist şi obosit.

— Aşa că m-am dus la piscină şi m-am apucat să fac ce îmi plăcea mie. Mă ghemuiam, rămînînd doar cu ochii deasupra apei, pluteam prin bazin ca un crocodil sau un căcat de aligator şi mă uitam cum ceilalţi copii ţopăie, sar în apă şi se agită. Aveam senzaţia că nu mă poate vedea nimeni, dar că eu îi văd pe ei. Înţelegi…

Bunny încearcă să facă un gest cu mîna, ca să ilustreze ce are de spus, şi pentru o clipă se întreabă cum Dumnezeu a putut să ajungă aşa.

— În fine, în ziua aceea am început să am senzaţia că e cineva care se uită la mine. M-am întors şi am văzut o fată stînd la marginea piscinei… cam de vîrsta mea… Eu eram doar un copil…

Bunny vede cu ochii minţii fata, cu părul ei lung şi ud şi membrele de culoarea alunei, şi descoperă că pe obraji îi curg lacrimi fierbinţi. Face din nou un gest circular cu mîna în care ţine ţigara stinsă.

— Şi îmi zîmbea… se uita la mine… şi îmi zîmbea şi, trebuie să-ţi spun, Bunny, băiete, avea cei mai frumoşi ochi pe care îi văzusem vreodată şi purta nişte bikini micuţi şi galbeni, cu buline… cu pielea de un bronz caramel.. şi nişte ochi violeţi.. şi am simţit un impuls puternic… nu ştiu ce era, dar toată pustietatea pe care o simţisem cînd eram copil părea să se fi evaporat, iar eu m-am umplut cu ceva… cu un fel de putere…. Mă simţeam ca un robot.

Bunny vede cu ochii minţii cum soarele după-amiezii alunecă pe cer şi sclipeşte pe suprafaţa piscinei. Vede cum apa se despică în faţa lui cînd înoată.

— Aşa că am alunecat încet spre ea şi cu cît mă apropiam mai mult, cu atît zîmbea mai tare… şi nu ştiu ce mi-a venit, dar m-am ridicat în picioare şi am întrebat-o cum o cheamă… aveam doisprezece ani, să fiu al naibii…

Ţigara cade din mîna lui Bunny şi aterizează pe covorul stacojiu.

— …şi ea mi-a zis că o cheamă Penny Charade… Nu glumesc. Penny Charade… n-o să uit niciodată… şi cînd i-am zis cum mă cheamă, a rîs, apoi am rîs şi eu, ştiind că am această putere… ceva special, ceva ce nu aveau ceilalţi amărîţi care se bălăceau în piscină şi se străduiau să le impresioneze pe fete… aveam un dar… un talent… şi în clipa aceea am ştiut ce mi-e sortit să fac pe planeta asta cretină…

În mod incredibil, Bunny Junior deschide unul din ochii lui iritaţi şi întreabă:

— Şi apoi ce s-a întîmplat, tati?

După care închide iar ochii.

— Păi, se făcuse tîrziu, maică-sa şi taică-su au venit s-o ia, iar eu am rămas la piscină, mai fericit ca niciodată, plutind în stînga şi-n dreapta… plin de acest dar… pînă cînd am rămas singurul om din piscină…

Bunny vede undeva departe, în amintirea lui, cum noaptea se lasă peste Butlins şi un evantai de stele se răsfiră pe cer. Îşi şterge cu dosul palmei lacrimile de pe faţă.

— Apoi a început să se întunece, au apărut stelele şi mie a început să mi se facă frig, aşa că m-am dus la vila noastră.

De data aceasta băiatul rămîne cu ochii închişi în timp ce întreabă:

— Şi cu fata ce s-a întîmplat, tati?

— Păi, a doua zi taică-meu m-a trimis iar la piscină şi eu am căutat-o pe Penny Charade, dar nu era acolo, aşa că am umblat prin apă trist, cînd am văzut deodată că îmi zîmbeşte o altă fată, apoi încă una şi, brusc, piscina gemea de o mie de Penny Charade… pe marginea piscinei… înotînd în apă, pe trambulină, făcîndu-mi cu mîna şi zîmbindu-mi de pe prosoapele lor, jucîndu-se cu mingea… şi am simţit din nou… acea senzaţie… acea putere… acel dar al meu…

Bunny pipăie prin pat pînă găseşte telecomanda, televizorul se stinge cu un pîrîit, imaginile pier în neant, iar el închide ochii. Un zid mare de întuneric se apropie de el. Îl vede cum vine, imens şi măreţ. Este somnul, starea de inconştienţă. Avansează ca un tsunami enorm, dar înainte de a se sparge deasupra lui şi de a-l duce departe, înainte ca Bunny să se predea complet somnului şi uitării, se gîndeşte, cu o groază bruscă, teribilă şi