În plus, în insulă existau păduri care ofereau din belşug toate câte le sunt necesare dulgherilor pentru munca lor, precum şi roade îndestulătoare pentru animalele domestice şi sălbatice. [115a]Se găseau chiar şi elefanţi, căci insula oferea hrană îmbelşugată nu numai pentru celelalte animale, cele care trăiesc în lacuri, în mlaştini, în râuri, în munţi sau în câmpii, ci şi pentru acest animal, care prin natura sa e cel mai mare şi mai vorace. De asemenea, ca şi astăzi, pământul oferea toate mirodeniile ce se găsesc în rădăcini, în ierburi, în lemnul unor arbori sau în sucurile ce se scurg din anumite flori sau fructe. Se cultivau şi fructe, cum ar fi acel fruct uscat, dar hrănitor, şi cele din care se macină făină, adică — pentru a folosi un singur nume — cereale. Exista şi acel fruct, rod al unor arbori, care ne dă deopotrivă hrană, băutură [115b]şi ulei{6}, şi cel atât de greu de conservat, dar aducător de plăcere şi de bucurie{7}, precum şi cel ce este servit ca desert, după masa de seară, celui ce s-a săturat, pentru a-i alunga toropeala{8}. Acea insulă sacră, ce se bucura pe atunci de lumina soarelui, producea toate aceste roade într-un chip neasemuit de îmbelşugat.

Având pe pământurile lor toate aceste bogăţii, locuitorii Atlantidei le-au folosit pentru a construi [115c]temple, palate regeşti, porturi şi docuri, şi au rostuit întreaga ţară în chipul următor. Mai întâi au construit poduri peste canalele circulare care înconjurau locul lor strămoşesc în care s-au născut, alcătuind astfel o cale de intrare şi de ieşire din palatul pe care l-au înălţat pe locul unde au trăit zeul şi strămoşii lor. Fiecare rege i-a adăugat noi şi noi frumuseţi, în [115d]dorinţa de a-i întrece pe cei de dinaintea lui, de la care îl moştenise. În acest fel, în cele din urmă palatul a devenit neînchipuit de mare şi de frumos.

Construirea lui a început prin săparea unui canal lat de trei plethre, adânc de o sută de picioare şi lung de 50 de stadii{9}. Ei au săpat acest canal de la ţărmul mării până la ultimul canal circular din exterior. Au făcut şi o intrare îndeajuns de mare pentru cele mai mari vase, ce veneau dinspre mare, astfel încât acel canal circular exterior să fie asemenea unui port. Apoi au săpat în jurul podurilor — în interiorul cercurilor de pământ, care erau separate între ele de cele cu apă — nişte canale destul de late ca să permită trecerea unei singure trireme. Aceste canale au fost apoi acoperite [115e]astfel încât pe ele navigaţia a devenit subterană, căci malurile cercurilor de pământ erau cu mult deasupra nivelului mării.

Cel mai mare cerc de apă, cel care era unit cu marea printr-un canal, avea o lăţime de trei stadii şi jumătate, la fel ca şi cercul de pământ pe care îl înconjura. Cel de al doilea cerc de apă avea o lăţime de două stadii, la fel ca cercul de pământ următor. În schimb cercul de apă ce înconjura insula aflată în mijlocul [116a]tuturor acestor cercuri avea o lăţime de un singur stadiu. Insula însăşi, pe care se afla palatul regal, avea un diametru de cinci stadii. Apoi au înconjurat insula şi podul ce o lega de primul cerc de pământ, pod ce avea o lăţime de o sută de picioare, cu un zid de piatră; în plus, au înălţat turnuri şi au ridicat porţi de fiecare parte a podurilor. Piatra din care le-au zidit, piatră albă, neagră şi galbenă, au luat-o de sub [116b]falezele insulei şi ale cercurilor de pământ; astfel, au făcut şi nişte canale interioare ce aveau drept acoperiş chiar piatra rămasă deasupra. Unele din clădirile lor aveau o singură culoare; pe altele însă le-au construit din piatră de mai multe culori, pentru a-şi bucura ochii şi pentru plăcerea lor. Zidul ce înconjura exteriorul insulei l-au îmbrăcat cu o mantie de aramă, şi apoi [116c]au topit cositor pe partea lui interioară; iar zidul care înconjura acropola a fost împodobit cu oricalc, ce lucea ca focul.

În ce priveşte palatul regal aflat în interiorul acropolei, iată cum au făcut. În centru, chiar în locul în care neamul celor zece regi a fost zămislit şi născut, era un templu înconjurat de un zid de aur, pe care nu era voie să-l treci; acel templu era închinat lui [116d]Poseidon şi Cleito. Poseidon mai avea însă un templu, numai al lui, lung de un stadiu, lat de o jumătate de stadiu şi proporţionat ca înălţime, dar oarecum barbar ca înfăţişare. Pe dinafară era tot acoperit cu argint, mai puţin figurile de pe fronton, care erau acoperite cu aur. Iii interior, tavanul era făcut din fildeş şi împodobit cu aur, argint şi oricalc; tot restul — pereţii, coloanele şi podeaua — era acoperit cu oricalc. Statuile din interior — ce îl înfăţişau pe zeu, stând în picioare în carul său tras de şase cai înaripaţi (statuie ce era atât de [116e]înaltă încât capul zeului aproape că atingea tavanul), şi pe cele o sută de Nereide care îl înconjurau (căci atât de multe se credea pe atunci că sunt ele), purtate de delfini, precum şi multe alte statui oferite de cetăţeni — erau toate din aur. În afara templului erau statuile soţiilor celor zece regi şi ale urmaşilor lor, precum şi alte statui oferite de regii şi de locuitorii cetăţii sau de cei din provinciile supuse. Era şi un altar, [117a]ce nu era cu nimic mai prejos decât templul în ceea ce priveşte măreţia şi frumuseţea, la fel cum, la rândul său, palatul regal nu era cu nimic mai prejos decât imperiul însuşi în ce priveşte măreţia şi decât templele în ce priveşte frumuseţea.

Cele două izvoare, unul rece şi altul cald, amândouă oferind din belşug o apă tămăduitoare şi bună de băut,