erau întrebuinţate cu mult folos, fiind înconjurate de clădiri şi plantaţii. Apa era adunată în bazine, [117b]unele în aer liber, altele, folosite pentru băi fierbinţi pe timpul iernii, acoperite. Unele dintre ele erau pentru regi, altele pentru simpli cetăţeni, altele pentru femei şi altele pentru cai şi celelalte animale de povară — fiecare fiind echipat cu cele de trebuinţă. Surplusul de apă era condus către pădurea sacră a lui Poseidon, unde, datorită fertilităţii pământului, creşteau arbori de toate felurile, nemaiîntâlnit de frumoşi şi de înalţi. De acolo, apa era condusă de-a lungul podurilor, prin nişte canale, către cercurile de pământ din interior. Pe fiecare cerc de pământ au înălţat [117c]nenumărate temple închinate diferiţilor zei, grădini, gimnazii pentru bărbaţi şi manejuri pentru cai. În mijlocul insulei era un fel de hipodrom, ce avea o lăţime de un stadiu şi o lungime egală cu circumferinţa totală a insulei, rezervată special pentru cursele de cai. De-a lungul acestui hipodrom erau adăposturi pentru garda regală. Gardienii de încredere locuiau însă în cercul mai mic, în apropierea acropolei. Iar cei mai [117d]de încredere dintre ei locuiau chiar în interiorul acropolei, pe lângă rege. Docurile erau pline cu trireme, dotate cu cele necesare, totul fiind fără cusur rostuit. Iată deci cum erau organizate reşedinţa regală şi cele dimprejurul ei.

Dincolo de cele trei porturi exterioare era un zid circular ce pornea de la ţărmul mării şi ajungea, închizându-se, la gura canalului ce avea deschidere la mare, zid ce se găsea la o distanţă de 50 de stadii faţă de cel [117e]mai mare cerc şi port. La rândul său, el era împrejmuit de nenumărate case, iar canalul şi portul cel mare erau mereu înţesate de vase şi de negustori veniţi de pretutindeni, ceea ce făcea ca peste tot, zi şi noapte, să fie un vacarm cumplit.

V-am spus acum, destul de precis, ceea ce eu însumi am auzit cândva despre acest oraş şi despre [118a]palatul său; în continuare va trebui să-mi amintesc cum era rostuit restul ţării. Întregul ţinut, se spune, era cu mult deasupra nivelului mării, iar malurile lui erau foarte abrupte. Oraşul era înconjurat de o câmpie, ce era la rândul ei înconjurată de munţi, iar aceşti munţi se întindeau până la ţărmul mării. Câmpia era joasă, netedă ca-n palmă şi avea o formă dreptunghiulară. Ea se întindea pe o lungime de 3000 de stadii, iar mijlocul ei se găsea la 2000 de stadii de ţărmul mării. Tot acest [118b]ţinut era orientat înspre sud, fiind astfel la adăpost de vânturile reci din nord. În acele vremuri insula era vestită pentru munţii care o înconjurau, munţi mai numeroşi, mai masivi şi mai frumoşi decât oricare alţi munţi de acum. În ei se aflau multe aşezări locuite de oameni cu stare. Iar râurile, lacurile şi păşunile ofereau hrană din belşug pentru orice fel de animal, domestic sau sălbatic. La rândul lor, pădurile erau aşa de bogate încât se găsea lemn pentru fiecare meşteşug în parte.

Ei bine, această câmpie, deopotrivă din pricina unor [118c]factori naturali şi a zelului depus de lungul şir de regi, şi-a modificat forma. Ea avea, la început, o formă dreptunghiulară, cu laturile aproape rectilinii. Acolo unde marginile ei nu erau chiar drepte, ele au fost îndreptate prin săparea, în jurul ei, a unui canal. Adâncimea, lăţimea şi lungimea acestui canal pot părea de necrezut în comparaţie cu alte asemenea construcţii ieşite din mâna omului; dar, trebuie să vă spun ce am auzit, [118d]Acel canal era adânc de o sută de picioare, lat de un stadiu şi lung de 10000 de stadii, de vreme ce el a fost săpat de jur-împrejurul întregii câmpii. Râurile din munţi se vărsau toate în el, curgeau apoi de-a lungul câmpiei şi de jur-împrejurul oraşului, după care se vărsau în mare. Au fost apoi săpate mai multe canale, late de aproape o sută de picioare şi aflate la o distanţă de o sută de stadii între ele, canale ce au unit partea dinspre munţi a canalului cel mare cu partea lui dinspre mare. După aceea au săpat nişte canale de comunicare, perpendiculare faţă de celelalte şi faţă de cetate, pe care le foloseau pentru a transporta buştenii [118e]din pădure în oraş, precum şi pentru a transporta alte produse sezoniere cu ajutorul unor ambarcaţiuni. Iar pe an două recolte; pe timpul iernii se conta pe abundenţa ploilor, şi pe timpul verii pe apa pe care o revărsau din canale.

În ce priveşte numărul locuitorilor din câmpie apţi de a servi sub arme, fiecare lot de pământ trebuia să dea un conducător de detaşament. Fiecare lot de [119a]pământ avea o suprafaţă de zece pe zece stadii, iar numărul lor era de 60000. În ce priveşte locuitorii din munţi şi din restul ţării, aceştia erau, se spune, foarte mulţi. Ei erau repartizaţi, potrivit satului sau regiunii din care erau, diferiţilor conducători de detaşamente. Fiecare conducător de detaşament trebuia să contribuie la dotarea militară cu: o şesime din echipamentul unui car de luptă, numărul total al carelor fiind de 10000; doi cai şi doi călăreţi; alţi doi cai, dimpreună cu un călăreţ, cu un scut uşor şi cu un [119b]vizitiu menit să mine cei doi cai; doi hopliţi, doi arcaşi, doi trăgători cu praştia; trei nu foarte mari aruncătoare de pietre şi trei suliţaşi; şi, în fine, patru marinari, numărul total al vaselor fiind de 1200. Astfel era rostuită armata cetăţii regale. În ce priveşte celelalte nouă provincii, fiecare avea propria ei organizare şi descrierea lor ne-ar lua prea mult timp.

Iată însă cum au fost împărţite, încă de la început, [119c]puterea şi celelalte privilegii. Fiecare din cei zece regi avea putere absolută asupra supuşilor săi, dincolo de orice lege. Ei puteau să pedepsească sau să execute pe oricine, după plac. În schimb autoritatea unui rege faţă de altul, precum şi raporturile dintre ei erau orânduite potrivit