mic dejun englezesc complet. Obrajii, bărbia, sînii, abdomenul şi bucile – toate arată ca şi cum ar fi fost desenată exclusiv cu compasul: o serie de cercuri moi, cărnoase, în mijlocul cărora plutesc doi ochi mari, rotunzi şi spălăciţi. Are o uniformă cu pătrăţele mov şi albe, cu un număr prea mică, părul legat la spate în coadă şi un ecuson pe care scrie „River“. În timp ce o dezbracă în minte, Bunny se gîndeşte pentru o fracţiune de secundă la un morman de profiteroluri pline de cremă, apoi la o pungă umedă, plină cu piersici răscoapte, dar în cele din urmă se opreşte la imaginea mentală a vaginului ei, cu părul şi gaura lui cu tot. Închide ziarul, scuturînd din cap încet şi neîncrezător, apoi spune:

— Ascultă-mă pe mine, lumea asta e din ce în ce mai ciudată.

Bunny bate în ziar cu un deget manichiurat, ridică privirea spre chelneriţă şi continuă:

— Ai citit asta cumva? Dumnezeule!

Chelneriţa îl priveşte pe Bunny cu indiferenţă.

— Păi, nu citi. Pur şi simplu nu citi, spune ea.

Apoi dă din cap încet, plictisită. Bunny împătureşte ziarul în două şi îl dă la o parte, astfel încît ea să poată aşeza micul dejun pe masă.

— E ceva ce nu-ţi doreşti să citeşti la micul dejun, mai ales dacă ai în ţeastă o nenorocită de betonieră. Dumnezeule, am senzaţia că minibarul mi-a căzut în cap!

Bunny observă cu coada ochiului că o rază galbenă de soare s-a strecurat de-a lungul salonului şi a ajuns pe partea interioară a piciorului chelneriţei, dar, din cauză că femeia a început să se agite nerăbdătoare, impresia suprarealistă e că sub rochia ei e un bec care face scurcircuit sau că aluatul palid al interiorului coapselor femeii iradiază lumină. Bunny nu se poate hotărî ce variantă să aleagă.

Se holbează la micul său dejun, eşuat pe sedimentele lui de grăsime. Ia furculiţa, înţeapă melancolic cîrnatul şi spune:

— Dumnezeule, cine a gătit ouăle astea? Vreun consilier local?

Chelneriţa zîmbeşte, acoperindu-şi gura cu mîna. La gît are un lănţişor delicat, de care atîrnă o gheară de dragon făcută din cositor, ce strînge un glob ocular mic, din sticlă. Bunny o surprinde zîmbind nereţinut, cu ochii ei enormi şi lipsiţi de expresie.

— Ah, iată! O mică rază de soare, spune Bunny, strîngînd din coapse şi simţind un zvîcnet de plăcere în zona perineului sau pe-acolo.

Chelneriţa îl întreabă, jucîndu-se cu lănţişorul:

— Vrei ceai?

Bunny dă din cap că da şi, în timp ce femeia se îndepărtează, se uită la mişcările legănate şi energice ale şoldurilor ei. Bărbatul ştie – mai bine decît orice altceva pe lume – că o poate fute pe chelneriţa asta într-o clipită, fără probleme, aşa că atunci cînd ea se întoarce cu o ceaşcă de ceai, Bunny arată spre ecusonul ei şi spune:

— Ce e aia? Aşa te cheamă? River? De unde vine numele ăsta?

Chelneriţa acoperă ecusonul cu mîna. Bunny observă că oja ei acromatică şi îngheţată corespunde la modul ipotetic cu lipsa de culoare a ochilor femeii. Amîndouă au ceva de-a face cu luna, cu plantele sau ceva de genul ăsta.

— Aşa m-a botezat maică-mea, spune chelneriţa.

— A, da? Drăguţ, spune Bunny, tăind în două un cîrnat şi băgîndu-l în gură.

— Pentru că m-am născut lîngă un rîu, adaugă ea.

Bunny mestecă, înghite, se apleacă în faţă şi zice:

— Bine că nu te-ai născut lîngă o toaletă.

Un rid al unei dureri mai vechi apare în jurul ochilor chelneriţei, micşorîndu-i. Apoi ochii aceia se limpezesc şi devin goi, iar ea se întoarce pe călcîie şi începe să se îndepărteze. Bunny rîde a scuză.

— Îmi pare rău. Vino înapoi. Glumeam.

Sala pentru micul dejun e goală, aşa că Bunny îşi împreunează mîinile într-un gest implorator şi spune:

— Hai, te rog!

Chelneriţa încetineşte.

Bărbatul se uită atent la partea din spate a uniformei ei mov cu carouri, iar o neregularitate în modelul carourilor distorsionează timpul. Bunny începe să înţeleagă, cumva confuz, că e un moment hotărîtor pentru tînără, căreia i se oferă şansa unei alegeri. Este o alegere care ar putea marca viaţa chelneriţei pentru totdeauna: poate continua să se îndepărteze, iar ziua îşi va urma cursul ei dezamăgitor, sau poate să se întoarcă, iar viaţa ei dulce şi tînără se va deschide ca… ăăă, ca un vagin sau aşa ceva. Bunny se gîndeşte la asta, dar tot el ştie, mai bine decît orice altceva, că în realitate ea se va întoarce şi va intra, de bunăvoie şi fără nici o presiune exterioară, în fluxul considerabilului său magnetism sexual.

— Te rog, spune el.

Se gîndeşte la ideea de a se lăsa într-un genunchi, dar îşi dă seama că nu e nevoie şi că, probabil, nu s-ar mai putea ridica în picioare.

River, chelneriţa, se opreşte, se întoarce cu faţa spre Bunny şi se lasă în voia curentului, care o poartă încet spre el.

— De fapt, River e un nume superb. Ţi se potriveşte. Ai nişte ochi minunaţi, River.

Bunny îşi aminteşte că a auzit pe Radio 4, la Ora femeilor (emisiunea lui favorită), că majoritatea femeilor preferă ca bărbaţii lor să