— Taică-meu zice că nu sînt obligat.

Apoi o vreme nu mai spun nimic. Bunny Junior îşi potriveşte ochelarii, fata înclină capul şi se uită la băiatul care stă în maşină, soarele străluceşte arzător şi fata apasă de două ori pe sonerie. Bunny Junior întinde mîna spre locul şoferului şi apasă şi el de două ori pe claxon. Îşi zîmbesc unul altuia, apoi privesc amîndoi undeva spre capătul străzii. Îl văd pe Bunny cum iese din casă şi defilează pe gazonul ars de soare, vîrîndu-şi cămaşa în pantaloni.

— Uite-l, spune încet Bunny Junior. Tatăl meu.

Băiatul îşi doreşte ca tatăl lui să se întoarcă şi să intre din nou în casă, pentru că nu vrea să-l vadă – deşi Bunny arată mult mai bine acum, cînd iese, decît atunci cînd a intrat. Pe drumul pînă aici tatăl său tot pornea şi oprea radioul, se foia în scaun, claxona, bea din sticla lui şi conducea ca un dement, iar cînd a ajuns în faţa casei, pur şi simplu a ţopăit pe gazon ca un iepure. Dar, în primul şi-n primul rînd, voia ca tatăl lui să intre din nou în casă deoarece acum i-au venit brusc în minte o mie de lucruri pe care să i le spună fetiţei de pe bicicletă – despre spaţiul cosmic, despre savanele din Africa sau lumea microcosmică a insectelor şi aşa mai departe –, iar el nici nu ştia cum o cheamă.

— Scuză-mă, domnişoară, spune Bunny în timp ce se îndreaptă spre Fiatul Punto.

Bunny se gîndeşte că nu e nimic mai plăcut decît să îţi cureţi instalaţia dis-de-dimineaţă, ca să fii în formă pentru tot restul zilei. Se trezise mahmur, posomorît şi năclăit de ape murdare şi probabil că, în compensaţie, trăsese cam tare din sticlă. S-a gîndit că poate o să-i iasă ceva cu chelneriţa aia mică şi drăguţă din salonul de mic dejun de la hotelul Queensbury, dar nu era foarte sigur, după care şi-a amintit de Mylene Huq din Rottingdean şi a făcut rost imediat de adresă, cu un telefon la Poodle. Se spune că soţul Mylenei Huq fugise cu o tipă care avea pe jumătate vîrsta lui, iar de atunci Mylene Huq se angajase într-o spectaculoasă operaţiune de răzbunare prin futut. Între timp informaţia ajunsese şi la masculii din zonă şi toţi se grăbeau să prindă ocazia. De obicei acest tip de oportunitate nu ţine mult şi sfîrşeşte întotdeauna în lacrimi, dar cert este că, fiind obsedate de tipul lor special de ardoare justiţiară, curvele astea au nişte orgasme ca focurile de artificii.

— Scuză-mă, domnişoară, repetă Bunny.

— Ai terminat s-o fuţi pe maică-mea? întreabă fetiţa de pe bicicletă.

— Ce? zice Bunny, deschizînd portiera maşinii.

— Ai terminat să-ţi bagi sula în maică-mea?

Bunny se apleacă spre fetiţă, apasă pe soneria de la bicicletă şi spune:

— La drept vorbind, da, am terminat şi a fost foarte plăcut, mulţumesc frumos.

Apoi se îndoaie de mijloc şi se trînteşte pe locul şoferului, cu un icnet dispreţuitor. Învîrte cheia în contact, iar Punto-ul scoate zgomotele lui specifice şi porneşte din prima, insolent şi fără nici un chef.

— Dumnezeule, cine e prietena asta a ta? exclamă Bunny. Ce vacă de fetiţă!

Fuioare de ceaţă marină învăluie maşina în timp ce Bunny intră pe drumul de lîngă ocean.

— Ea a venit să vorbească cu mine, tati.

— Îi place de tine, nu? spune Bunny, băgîndu-şi o ţigară între dinţi şi pipăindu-şi buzunarele după bricheta Zippo.

— Ta-ati! sare Bunny Junior, care se joacă acum cu Darth Vader.

Puştiul simte cum îl cuprinde un val de căldură.

— Ba da, îi place. Se vede. Are sclipirea aia în ochi!

— Ta-ati!

— Crede-mă pe mine, Bunny, băiete! Eu văd asta de la un kilometru!

Bunny se întoarce spre fiul lui şi îi dă în joacă un pumn în umăr. Bunny Junior e fericit că tatăl lui e fericit, e fericit că tatăl lui nu e dement şi, de asemenea, e fericit pur şi simplu, aşa că spune cu voce tare:

— Poate că ar trebui să mă întorc şi s-o fut!

Bunny se uită la fiul său de parcă acum l-ar vedea prima oară, apoi rîde tare. Îi arde băiatului o lovitură cu degetul în ţeastă.

— O să vină şi ziua aia, Bunny, băiete! O să vină!

Cu marea albastră într-o parte şi cîmpurile verzi în cealaltă, Bunny Junior flutură lista clienţilor în aer, ia ghidul şi rîde.

— Unde mergem acum, tati?

În curînd Bunny Junior se va lăsa pe spate în scaun şi va privi concentrat spre stîncile roase de intemperii şi spre cîrdurile de pescăruşi ce se ospătează din pămîntul proaspăt arat de pe cîmpurile care mărginesc şoseaua de coastă. Se va gîndi că, deşi mama lui venea la el în cameră, îl lua de mînă, îl mîngîia pe frunte şi plîngea amarnic, mîna ei tot era cel mai catifelat, mai dulce şi mai clar lucru pe care îl simţise vreodată, după care va ridica privirea şi va vedea un stol de grauri care va desena pe cer conturul feţei ei. Se va gîndi că ar face orice – nu ştie nici el exact ce –, numai să mai simtă încă o dată mîna aceea catifelată şi caldă pe frunte.