La televizorul de pe peretele unei mici cafenele de pe Western Road e un reportaj special despre Criminalul cu Coarne. O tînără mamă a fost ucisă cu furca în casa ei din Maida Vale. A fost o crimă atît de sălbatică, încît la început autorităţilor le-a fost greu să stabilească pînă şi sexul victimei. În aceeaşi după-amiază ucigaşul şi-a executat iureşul său diabolic în faţa camerelor de supraveghere dintr-un centru comercial din Queensway. Apoi a dispărut, ca de obicei. Bunny vede la televizor o hartă stilizată a Angliei, care îi aminteşte de un iepure din desenele animate (dar fără urechi) şi unde e marcată cu o linie roşie traiectoria sinistră spre sud a infernalei călătorii a ucigaşului. Într-un fel, Bunny ia toată povestea asta foarte personal, dar nu ştie prea bine de ce.

Tipul bărbierit şi pomădat care serveşte la tejghea se apleacă spre Bunny, arată cu degetul către televizor şi spune:

— Nu ţi se pare incredibil tipul ăla?

Poartă un tricou roşu, mulat, iar Bunny, care mănîncă un hamburger plin de ketchup şi bea cu paiul un milkshake roz, îi observă prin stofă contururile sfîrcurilor cu piercing-uri.

— Vine spre Brighton, spune Bunny pe un ton rău prevestitor.

— De ce crezi asta, omule?

— O simt eu, insistă Bunny. Vine încoace.

Bunny Junior dă roată cu privirea prin cafenea, îşi bea milkshake-ul şi se leagănă pe scaunul lui de bar pivotant. Se uită la un cuplu de lîngă ei: cei doi stau aplecaţi deasupra bolurilor cu spaghete bolognese şi sînt prinşi într-o altercaţie aprinsă, dar şoptită. Femeia aruncă priviri furişe prin restaurant, iar băiatul încearcă să descifreze natura disputei lor citind pe buzele bărbatului, numai că asta se dovedeşte a fi imposibil, pentru că bărbatul îşi acoperă tot timpul gura cu mîna. Apoi atenţia puştiului e atrasă de un bărbat singur, care mănîncă o farfurie de cartofi prăjiţi. Poartă o cămaşă neagră şi are părul alb, bogat, şi un semn zodiacal de argint pe lanţul de la gît. Priveşte direct spre băiat. Îşi înmoaie cartoful în maioneză, îl bagă în gură şi îi zîmbeşte puştiului cu o căldură sinceră.

— Pînă la urmă toţi nebunii ajung aici, îi spune Bunny tipului de la tejghea.

Dar acesta s-a dus să servească pe altcineva, aşa că Bunny îşi îndreaptă atenţia spre fiul său.

— În domeniul ăsta, Bunny, băiete, întîlneşti tot soiul de nebuni. Ţine de specificul branşei. Ajungi chiar să-i înţelegi cumva.

Bărbatul cu cămaşă neagră şi medalion cu zodiac numără nişte bani pe o farfurioară de metal. Îi face cu mîna pe furiş lui Bunny Junior, îşi linge sarea de pe vîrfurile degetelor, apoi îşi ia haina, se întoarce şi pleacă.

— Trebuie să fii isteţ. E vorba de instinct, continuă Bunny. Fii tot timpul atent. Te întorci o clipă cu spatele la cineva şi în secunda următoare ăla îţi pune capul la fiert într-o oală. E ceva ce se învaţă cu timpul, Bunny, băiete…

Bunny zăreşte în mulţimea clienţilor de la amiază o femeie blondă, cu rochie portocalie, care stă la coadă în cealaltă parte a cafenelei, la raionul de sendvişuri. Ţine capul înclinat, iar părul îi ascunde faţa, astfel că băiatul uneori o vede, alteori nu.

— Fii pregătit, ce naiba! insistă Bunny.

— Pentru tipul nebun, spune Bunny Junior, distrat.

— Te-ai prins, Bunny, băiete. Stai cu ochii după dement.

Bunny Junior se dă jos de pe scaun, se apleacă şi se lasă într-o parte, încercînd s-o zărească pe femeia aceea, care ar putea foarte bine să fie mama lui, dar nu o mai vede. În schimb, îl aude pe tatăl lui spunînd:

— Odată aveam nişte treabă prin Hastings, iar acolo era o fetiţă care avea aripioare în loc de mîini şi o limbă atît de lungă, că şi-o prinsese de reverul hainei.

Bunny Junior se suie din nou pe scaun şi stă foarte liniştit, cu mîinile în poală. E palid la faţă, iar cînd Bunny se uită spre fiul lui, îi observă expresia tulburată.

— Mie-mi spui, Bunny, băiete! Mă trec fiorii numai cînd mă gîndesc la asta!

Bunny îşi scoate portofelul, dînd să plătească, iar bărbatul de la tejghea, cu cupola lui pomădată şi accesoriile lui erotice, îl întreabă:

— Stai mult în oraş?

Bunny îi aruncă o privire dispreţuitoare şi iese din cafenea, cu Bunny Junior urmîndu-l îndeaproape. Afară se opreşte, ridică braţele ultragiat şi îi spune băiatului:

— Arăt ca şi cum aş avea două găuri? Arăt cumva ca un curist?

— Ăăă… îngaimă băiatul.

— Spune-mi adevărul. Ţie ţi se pare că arăt ca un poponar nenorocit?

Bunny Junior, care îşi dă seama că a uitat să-şi termine hamburgerul, se uită în toate părţile pe stradă şi uită să-i răspundă tatălui său, pentru că vede ceva ce pare a fi un triunghi de stofă portocalie cum alunecă după un colţ şi apoi dispare.

1. Deux-pièces cu maiou şi bikini.