deşi căzusem la început pe cartea lui de fragedă tinereţe, La ciencia espanola, care nu mă cucerise. Dar curând după aceea am dat peste Ideile estetice [Historias de las ideas esteticas en Espanaj/Eterodocşii [Historias de los heterodoxos espafioles], Origiw1 romanului [Origenes de la novela], uriaşe construcţii, fiecare în cinci-şase tomuri, pe care le citeam pe nerăsuflate. Era”1 uluit de fantastica erudiţie a lui Menendez y Pelayo şi t0

  U SCRISOARE A MAHARAJAHULUI. 149 odată fascinat de claritatea gândirii lui, de somptuozitatea prozei. Aşa ar fi trebuit să-şi scrie Iorga Essai ie synthese, îmi spuneam. Ghicisem repede cât de apropiaţi erau aceşti doi giganţi şi cât de asemănătoare poziţia lor în istoria culturilor respective. Dar Menendez y Pelayo izbutise să-şi domine imensele materiale pe care le adunase şi pe el îl luasem de model. Când am descoperit că publicase şi un volum de poezii, entuziasmul meu n-a mai cunoscut margini. Am scris, cu veneraţie şi invidie, un lung articol despre el în „Cuvântul”.

  Poligrafii mă atrăseseră din adolescenţă. Menendez y Pelayo îmi încurajase incursiunile în literatura spaniolă şi astfel am descoperit tomurile savante ale lui Adolfo Bonilla y San Martfn. Am scris şi despre el un foileton, probabil singurul articol publicat în Europa Orientală asupra acestui enciclopedist. Cât despre Arturo Farinelli, era o veche cunoştinţă. În ultimul an de liceu, citisem cele două volume, [Episodi di una vita şi Petrarca, Manzoni, Leopardi: ii sogno di una letteratura mondiale], şi de atunci încercasem să mă ţin Ia curent cu prodigioasa lui producţie, cumpărând ce puteam şi cerându-i restul prin scrisori înflăcărate.

  Aşa cum mă apucasem să lucrez la Roma, nu aş fi terminat nimic niciodată din tot ce începusem. Îmi dădeam seama de primejdie, dar ispita era prea puternică. Pentru întâia oară, trăiam într-o bibliotecă occidentală, printre publicaţii inaccesibile Ia Bucureşti. Aş fi vrut să văd tot, să citesc tot, să transcriu tot. Luam note în neştire, neîndurându-mă să las netran-scrisă o pagină care ştiam că nu-mi va mai cădea sub ochi. Teza mea de licenţă ameninţa să devină o istorie comparată a filosofiei Renaşterii italiene. În dosare speciale, adunam o documentaţie suplimentară asupra ermetismului şi ocultismului, alchimiei şi legăturilor cu Orientul. Ce nu plănuiam! Să traduc în româneşte o culegere cu fragmente din Leonardo da Vinci, să comentez Sonetele lui Michelangelo, să alcătuiesc 0 antologie din Pico della Mirandola.

  Şi toată această febrilă activitate nu alcătuia decât o parte >n aventurile mele în bibliotecile romane. Îmi completam în

  Ce'aşi timp informaţia despre India, şi în special despre filo-

  °na indiană. Din revista „Bilychnis” aflasem, cu câţiva ani

  ^! Ai înainte, de călătoria lui Carlo Formichi şi G. Tucci în In-

  — U profesorul de sanscrită Formichi eram în coresponă Şi primisem de la el cărţi şi articole. Pe Tucci m-am dus să-l caut la Universitate, dar mi s-a spus că era încă la DacdB în Bengal. Mi s-a îngăduit să lucrez în Biblioteca Seminarului de Indianistică.

  Nu voi uita niciodată acea după-amiază de mai, când am deschis A History of Indian Philosophy a lui Surendranath Das-gupta. Îmi cumpărasem în iarna aceea cartea lui despre yoga şi ştiam că este cel mai ilustru istoric al filosofiei indiene. Dar încă nu văzusem acest prim volum din ceea ce avea să devină mai târziu capodopera lui şi nici nu îndrăznisem s-o comand (costa două guinee). În prefaţă, Dasgupta mărturisea că, fără sprijinul maharajahului Manindra Chandra Nandy, din Kassimbazar, cartea n-ar fi putut apărea. Subsidiile acestui mecena i-au îngăduit să studieze cinci ani la Cambridge şi tot el, maharajahul, şi-a asumat cheltuielile de tipar la Cambridge Uni verşi ry Press. Dasgupta adăuga că numele maharajahului din Kassimbazar se leagă de toate operele de cultură şi educaţie din Bengal. Cu emoţie am copiat numele şi adresa maharajahului; apoi, chiar acolo pe loc, am început o scrisoare în franţuzeşte. Îi spuneam că îmi pregătesc teza de licenţă cu un subiect din filosofia Renaşterii, dar că sunt tot mai mult interesat de filosofia indiană, şi că aş vrea să vin la Calcutta să lucrez doi ani cu S. Dasgupta. Eram dispus să trăiesc cât mai modest, aşa cum trăieşte un student indian, şi-l întrebam dacă, o dată ajuns la Calcutta, aş putea obţine o bursă de studii de la el. Noaptea, acasă, am transcris scrisoarea şi am expediat-o a doua zi.

  Nu mă îndoiesc că viaţa mea ar fi fost alta fără această scrisoare. Ştiam că cel mai bun loc pentru a învăţa sanscrita şi a studia filosofia indiană era o universitate din India, dar nu îndrăzneam să sper că voi ajunge atât de repede acolo. Îmi spuneam că, probabil, voi obţine o bursă pentru una din universităţile apusene. În acest caz, îmi propuneam să studiez filosofia comparată. De aceea, cercetările mele de filosofia Renaşterii nu mi se păreau fără rost. Ele trebuiau completate, mai târziu, cu un studiu temeinic asupra filosofiei orientale-Mi se părea că ştiu destul asupra originilor gândirii greceşti şi presocraticilor şi îmi propuneam să mă apuc într-o zi să studiez îndeaproape pe clasici. Cam aşa îmi prevedeam pe atunci următorii cinci-şase ani de studii: filosofia comparată trebuia să pregătească cercetările de istorie comparată a religiilor. V1 aceea, mă interesa mai puţin filosofia de după Renaşte^

  O SCRISOARE A MAHARAJAHULUI. 151 pentru ce urmăream eu, Giordano Bruno şi Campanella erau itiai preţioşi ca Descartes sau Kant. Toate aceste planuri, şi crliar orientarea generală a studiilor, aveau să fie răsturnate de răspunsul maharajahului. Dar răspunsul nu va sosi decât după aproape trei luni. Aveam să-l primesc într-o dimineaţă de vară, în Strada Melodiei, când aproape pierdusem nădejdea că va mai sosi.

  Uneori, serile, mă întâlneam cu câţiva studenţi români şi ne duceam să petrecem la „Bibliotecă” sau la vreo trattoria din Trastevere. Ne întorceam spre casă cântând. Zadarnic mă opream în ultimele baruri încă deschise, ca să beau cafele. Ajuns în camera mea caldă din Via della Scrofa, mă luptam anevoie cu somnul.

  Pe Ia mijlocul lui iunie, m-am hotărât să mă întorc.