ciuda dispoziţiei sale lugubre, simte un fel de transmutaţie alchimică în chiloţii cu model de blană de leopard, unde un şoricel manierat se transformă într-o erecţie extraterestră superenergizată de pe Krypton, şi se întreabă, uşor buimăcit, dacă interesele societăţii nu ar fi mai bine servite ţinînd acest gen de poliţişti departe de cetăţeni – cum ar fi într-un birou unde e foarte frig tot timpul sau cam aşa ceva.

— Acesta este fiul dumneavoastră? întreabă poliţista.

— Da, răspunde Bunny, trecîndu-şi o mînă experimentată peste şliţul înălţat al pantalonilor şi observînd numărul de pe epoletul ei – PV388.

— Mi-a spus…

— Aţi vorbit cu el? o întrerupe Bunny.

Se uită pe geamul maşinii şi îl vede pe Bunny Junior prăbuşit pe scaunul pasagerului, cu un aer evident tulburat, capul dat pe spate şi vîrful limbii atîrnîndu-i în colţul gurii deschise.

— Mi-a spus că nu se simte bine, zice poliţista.

— Şi?

Bunny nu mai are răbdare.

— Cum vă numiţi, domnule? întreabă poliţista pe un ton oficial.

— Mă numesc Bunny Munro, răspunde Bunny, aplecîndu-se în faţă şi amuşinînd ca un iepure. Ăsta e Chanel?

— Poftim?

Bunny se apleacă şi mai mult şi amuşină din nou.

— Parfumul dumneavoastră. Foarte plăcut.

— Vă rog să vă daţi înapoi, domnule, spune poliţista.

Îşi lasă mîinile pe lîngă corp, aproape de micul toc de piele cu spray-ul paralizant.

— Cred că v-a costat ceva parale.

Poliţista îşi schimbă poziţia, înţepenindu-şi ferm picioarele în pămînt. Bunny intuieşte că e începătoare şi observă o sclipire energică şi neliniştită în ochii femeii şi o bobiţă de spumă pe buza ei de jos, ca şi cum acesta ar fi momentul pe care l-a aşteptat toată viaţa ei profesională şi chiar mai mult de atît.

— Faceţi un pas în spate, spune ea.

— Voiam doar să întreb cum de vă permiteţi aşa ceva dintr-un salariu de poliţist.

Bunny se gîndeşte că, poate, s-a înşelat crezînd că nu e lesbiană şi că, probabil, i-ar prinde bine dacă şi-ar ţine gura.

— Vreţi să continuăm discuţia la secţie, domnule? întreabă poliţista.

Mîinile ei dansează în jurul centurii, ca şi cum nu s-ar hotărî dacă să folosească spray-ul paralizant sau bastonul.

Bunny se apropie şi mai mult, simţind cum sîngele îi pulsează în gît.

— Chestia e, doamnă poliţist, că băiatul din maşină, pe care tocmai l-aţi interogat, e înspăimîntat. E speriat ca dracu’. Mama lui a murit în nişte circumstanţe groaznice. Nici nu vă pot explica ce efect a avut asta asupra lui. E o tragedie împuţită, dacă vreţi să ştiţi. În momentul de faţă băiatul are nevoie de tatăl său. Aşa că, dacă nu vă supăraţi…

Bunny observă cum muşchii de la coapsele poliţistei se destind, iar femeia îşi relaxează postura. Observă la ea o uşoară înclinare a bărbiei şi o sclipire de înţelegere în colţurile ochilor. Se gîndeşte că nu, prima oară a avut dreptate, în mod clar nu e lesbiană, iar în alte circumstanţe lucrurile ar fi putut evolua altfel. Simte chiar o uşoară tristeţe în timp ce poliţista se dă la o parte, lăsîndu-l să treacă, să deschidă portiera, să se urce în maşină şi să plece.

În timp ce face slalom prin traficul de după-amiază, Bunny pipăie inelele doamnei Brooks din buzunar, simte urmele parfumului poliţistei şi e aproape măturat din scaunul şoferului de o furtună de păsărici imaginare, sclipitoare, moi şi scumpe, venind spre el din toate direcţiile – Jordan, Kate Moss, Naomi Campbell, Kylie Minogue, Beyoncé şi, bineînţeles, Avril Lavigne –, dar printre toate, într-un inel format din nişte cătuşe mici şi odihnindu-se pe un nor de Chanel din desenele animate, vine umilul vagin al poliţistei cu numărul PV388.

Din nou în plină formă, se gîndeşte Bunny, confuz, în timp ce intră într-un Pizza Hut şi se năpusteşte disperat spre WC.

 

Bunny împătureşte în două o felie de pizza şi şi-o îndeasă în gură. Bunny Junior face la fel, cu ochelarii de soare pe ochi. Sînt atîţia jalapeños în pizza, încît lacrimile îi alunecă pe obraji şi pe lîngă nas.

— Voia să ştie de ce nu sînt la şcoală. Cred că e ilegal sau ceva, spune băiatul, cu o împunsătură ironică pe care tatăl său nu o depistează.

— Şi?

— I-am spus că sînt bolnav, tati.

— Şi?

— Şi voia să ştie unde e mama mea! strigă băiatul, lăsînd din mînă felia de pizza, sorbind lacom din Cola şi frecîndu-se pe frunte. Şi voia să ştie şi unde e tatăl meu!

Băiatul are ochii înlăcrimaţi.

— Curva, spune Bunny, îndesîndu-şi încă o felie de pizza în gură.

— Dar de ce nu sînt la şcoală, tati?! strigă Bunny Junior, ştergîndu-şi cu dosul palmei o dîră mare de muci de sub nas.

Bunny priveşte spre fiul său cu o expresie neutră şi îşi roteşte brăţara de la mînă. Bea din Cola şi nu spune nimic o vreme.

— Scoate-ţi ochelarii ăia, începe el.

Băiatul şi-i scoate, iar ochii lui umflaţi încep să-l mănînce