din pricina luminii tăioase şi orbitoare. Bunny dă la o parte tava cu pizza şi începe să-i vorbească băiatului cu o voce atît de scăzută, încît acesta trebuie să-şi întindă gîtul ca să-l audă.

— O să te întreb direct, Bunny, băiete: ce ai vrea să faci? Să fii cu tatăl tău sau să pierzi timpul la şcoală, cu o adunătură de golani mucoşi? Vrei să iasă ceva de capul tău? Vrei să înveţi meserie sau să treci prin viaţă cu curu’ atîrnat afară din nădragi?

— Pot să-mi pun ochelarii? Mă doare. Cred că s-ar putea să orbesc, spune băiatul, mijindu-şi ochii spre tatăl său. Cred că am nevoie de nişte picături de ochi sau ceva.

— Răspunde-mi la întrebare! insistă Bunny. Pentru că dacă vrei să te întorci la şcoală, trebuie doar să-mi spui.

— Vreau să fiu cu tine, tati.

— Bineînţeles că vrei! Pentru că eu sînt tatăl tău! Şi îţi arăt cum să te descurci! Te învăţ meserie! Adică o chestie despre care o vacă bătrînă şi mumificată, cu o tablă neagră şi o bucată de cretă, nu ştie absolut nimic.

Ochii lui Bunny Junior captează privirea plină de ură a tatălui său. Băiatul şi-i tamponează cu un şerveţel şi îşi pune ochelarii înapoi pe nas, spunînd:

— Cred că în curînd o să am nevoie de un cîine şi un baston alb, tati.

Bunny nu îl aude, pentru că atenţia îi e atrasă de o masă din apropiere, la care o femeie mănîncă pizza împreună cu o fetiţă care trebuie să fie fiica ei. Fetiţa poartă nişte pantaloni scurţi la modă, aurii, şi un tricou galben aprins pe care scrie „MMMM“ şi care îi lasă burta dezgolită. Unghiile degetelor de la mîini şi de la picioare îi sînt acoperite cu o ojă roz, fluorescentă. Bunny se gîndeşte că în cîţiva ani fetiţa o să fie bună de tot, iar acest gînd îl face să studieze posibilitatea unei noi vizite la toaletă, dar apoi mama fetiţei îi spune:

— Nu-mi place cum te uiţi la fiica mea.

— Drept cine mă iei? face Bunny, îngrozit. Dumnezeule! Cîţi ani are?

— Trei.

— Bine, asta nu înseamnă că peste cîţiva ani nu o să… mă rog, înţelegi…

Femeia ia un tacîm de pe masă şi exclamă:

— Dacă mai spui un cuvînt, îţi înfig furculiţa asta în faţă!

— Uau! Dintr-odată ai devenit foarte sexy, răspunde Bunny.

Femeia îşi culege fiica şi pleacă, aruncîndu-i:

— Nemernicule!

Bunny îşi flutură urechile de iepure către ea şi îi spune lui Bunny Junior:

— Eu am învăţat meseria cu bătrînu’ pe stradă, ştii? În prima linie. Umblam cu camioneta lui, găseam cine ştie ce casă părăginită, vreo dărăpănătură cu vopseaua scorojită şi grădina plină de buruieni, a cine ştie cărei babe cu cincizeci de pisici, el intra înăuntru şi, înainte ca eu să apuc să-mi mănînc sendvişul, ieşea cu o măsuţă de toaletă Queen Anne drăguţă. Avea un dar bătrînu’, un talent, şi m-a învăţat şi pe mine această artă: cum să te porţi cu oamenii. Cu aşa ceva ne ocupăm noi, Bunny, băiete. Poate că în clipa de faţă nu-ţi dai seama, dar eu îţi transmit ţie acest talent. Înţelegi?

— Da, tati, răspunde Bunny Junior.

Tatăl său se ridică şi spune:

— Bine, atunci.

— S-ar putea să trebuiască să învăţ Braille, adaugă băiatul.

— Curva dracului, murmură Bunny în barbă.

Se aude un tunet, apoi fulgeră şi începe să plouă.

 

23

În colţul camerei, la un televizor mic şi negru, un elefant african se destrăbălează cu partenera lui. Bunny stă întins pe pat, complet îmbrăcat şi absolut beat, şi nu-i vine să creadă. La fereastră geme furtuna – tunete, fulgere, cîini, pisici –, iar în pat, lîngă Bunny, băiatul doarme ghemuit, adînc şi embrionic. Nici ţipetele mastodonţilor, nici răpăitul ploii nu îl pot trezi.

Cu mişcări experte, Bunny îşi toarnă pe gît dintr-odată o sticluţă miniaturală de Smirnoff, se scutură şi tuşeşte, apoi repetă scenariul cu o sticluţă mică şi verde de gin Gordon’s.

Închide ochii, iar valul negru al uitării capătă forţă şi se repede spre el. Dar Bunny se trezeşte că gîndurile îi rătăcesc spre cele trei tinere mame pe care le-a vizitat ieri – doar ieri a fost? –, Amanda, Zoë şi mai ales Georgia. Georgia cea trupeşă şi cu ochi violeţi. Georgia, al cărei soţ a plecat de tot.

De undeva de pe ultimele rafturi ale conştiinţei sale, Bunny aude cum elefantul triumfător îşi descarcă doza supradimensionată de cremă în fericita lui consoartă. Fereastra se zgîlţîie, bătută de furtună, iar Bunny aude undeva, în urechea internă, reverberaţiile infrasonore ale tunetelor. Şi-o imaginează, ba chiar o visează pe Georgia goală şi ghemuită pe genunchii lui, cu globurile ei mari şi albe tremurînd în palmele lui Bunny. Are senzaţia că bubuiturile apocaliptice ale furtunii şi viziunile lui lubrice sînt conectate şi profetice într-un fel ciudat, pentru că Bunny ştie în sinea lui, mai bine decît ştie orice altceva pe lumea asta, că mobilul lui urmează să sune şi că la telefon o să fie Georgia.

Bărbatul deschide ochii şi bîjbîie cu mîna după mobil