exact în clipa în care acesta începe să sune, săltînd pe pat în ritmul soneriei super-sexy cu Spinning Around a lui Kylie Minogue. Îşi imaginează pantalonii scurţi, aurii, de lamé ai lui Kylie şi scula lui revine miraculos la viaţă, tare şi dreaptă, timp în care el deschide telefonul şi spune:

— Care-i treaba, iubire?

Îşi bagă în gură o ţigară Lambert&Butler, o aprinde cu Zippo-ul şi îşi zîmbeşte sie însuşi, pentru că el ştie – ştie care-i treaba.

— Bunny Munro la telefon? întreabă o voce moale şi timidă, venită parcă de pe altă planetă.

Camera se clatină în timp ce Bunny îşi aruncă picioarele peste marginea patului, se ridică în fund şi zice:

— Dar cu cine am plăcerea?

Numai că el ştie.

— Sînt Georgia, spune Georgia. Ai fost ieri la mine acasă.

Bunny trage din ţigară, suflă cîţiva norişori de fum – unu, doi, trei –, apoi îl găureşte pe ultimul cu arătătorul şi spune ca prin vis:

— Georgia cea cu ochii violeţi.

— Este… oare… am sunat prea tîrziu?

Bunny îşi strecoară picioarele cu ciorapi în papuci şi îi răspunde, învăluit de o emoţie autentică:

— N-o să-ţi vină să crezi la ce mă uit pe Discovery Channel.

— E prea tîrziu… Sun altcîndva, îngaimă Georgia.

Bunny are senzaţia că aude respiraţia uşoară a unui copil adormit şi o singurătate groaznică şi prelungită ce se strecoară pe linia telefonică.

— Ai idee cît de mare e scula unui elefant?! spune Bunny.

— Ăăă… poate că ar trebui să…

— E…. uau… e a dracului de elefantină!

Bunny sare în picioare, iar camera se roteşte turbat şi se deşiră. Încearcă inutil să se agaţe de aer, strigă „Cade!“ şi se prăbuşeşte între cele două paturi ca un copac tăiat.

— Cred că am făcut o greşeală, zice Georgia, iar Bunny se ridică un pic, rămînînd rezemat pe coate şi genunchi.

— Georgia… Georgia, singura ta greşeală a fost că nu m-ai sunat mai devreme. Am stat aici şi am început să bat cîmpii, tot gîndindu-mă la tine.

— Serios?

Bunny se ridică şi se clatină ca o jucărie cu cheiţă, ţinînd mobilul lipit de ureche. Priveşte în jos, îl vede pe fiul său dormind şi simte un val de afecţiune atît de puternic, încît de-abia mai are prezenţa de spirit să-i culeagă cheile maşinii de pe noptieră.

— N-ai simţit-o ieri? spune cu voce scăzută Bunny. Chimismul… Scînteile care săreau în toate părţile…!

— Zău? se miră Georgia.

Bunny iese din cameră pe furiş, ca un hoţ, lăsînd televizorul pornit şi închizînd uşa în urma sa. Holul are culoarea şi textura grăsimii de balenă, iar Bunny îl parcurge cu paşi caraghioşi şi, în acelaşi timp, monstruoşi, împiedicîndu-se în covorul de culoarea găinaţului.

— Sigur că da! E-lec-tri-ci-tate, scumpo! Zbang, zbang!

— Păi, mi s-a părut că eşti un tip drăguţ.

— Tunete şi fulgere! Foarte, foarte înfricoşător!

— Ce, Bunny?

— Mamma mia! Mamma mia! Mamma mia, dă-mi drumul!1

— Te simţi bine, Bunny?

Bunny abordează treptele una cîte una, lăsîndu-se periculos pe spate şi agăţîndu-se ca o maimuţă de balustradă, după care aruncă un braţ în lateral şi cîntă cu o voce dementă, de operă:

— Belzebut a păstrat un diavol pentru mine! Pentru mine! Pentru mine!2

Îşi croieşte drum prin holul nepopulat de la hotelul Empress şi în tot acest timp se gîndeşte: „Asta e ciudat. Unde e toată lumea?“. Trece pe lîngă recepţia pustie, apoi spune cu o voce serioasă:

— Să-ţi zic ceva, Georgia, pentru că eu cred că între noi n-ar trebui să existe nici un fel de căcaturi. Înţelegi, minciuni şi chestii din astea…

Răspunsul Georgiei pare de pe altă lume, distant, visat:

— Ăăă… bine.

— Pentru că m-am săturat pînă peste cap de asemenea porcării, înţelegi?

— Bine, spune Georgia. Ce e?

— Sînt beat.

Bunny îşi bagă încă o Lambert&Butler în gură, o aprinde şi apoi iese din hotel pe malul mării, unde e lovit de o pală de vînt atît de violentă, că îl îngenunchează. Sacoul îi vine peste cap, iar Bunny strigă în telefon:

— Să-mi fut una, Georgia! Aşteaptă puţin!

Vede cu încetinitorul cum un val imens de apă se sparge de faleză, apoi e purtat de vînt în mod suprarealist, sub formă de perdele, pînă peste drum şi e aruncat deasupra lui. Bunny depistează Punto-ul şi se tîrăşte spre el, în timp ce ploaia sărată îi izbeşte tăios faţa. Observă că şoseaua de coastă e pustie şi că o mare parte din luminile de pe străzi s-au stins. Aude un scrîşnet de metal contorsionat, care întrece larma furtunii, iar lumina unui fulger dezvăluie scheletul debarcaderului de vest. Cu un efort considerabil, Bunny deschide portiera Fiatului Punto izbit de vînt şi intră cu greu în el. Se aşază, ud leoarcă, şi priveşte o rază oblică de lumină reflectată din balta de apă de mare verzuie