Zîmbeşte cu toţi dinţii şi întreabă indiferent:

— Ce ai păţit?

— Cheia de la camera 17, te rog, spune Bunny.

Recepţionerul ia cartela Mystic Eye şi se uită la Bunny.

— Căcaturi de uragane, gripă aviară, încălzire globală, terorişti sinucigaşi, război, tortură, criminali în serie…

Pentru o clipă Bunny are impresia că recepţionerul oferă o prognoză sumbră, bazată pe felul în care arată el, dar apoi îşi dă seama că bărbatul bate cu degetul în ziar.

— Boli, foamete, inundaţii, broaşte…

— Cheia…

— Copii mici care omoară alţi copii mici, munţi de cadavre…

— Cheia…

Recepţionerul descrie cu braţul un arc de cerc dramatic şi îşi îndreaptă degetul spre televizor:

— Uită-te la nenorocitul ăla!

Dar Bunny nu trebuie să se uite, pentru că ştie. Recunoaşte obişnuita mulţime care ţipă şi se calcă în picioare şi, chiar dacă ştie ce va spune recepţionerul, asta nu împiedică un curent de aer rece să i se caţere pe coloană şi să se învîrtească în jurul craniului său chinuit.

— E aici! exclamă recepţionerul.

Apoi arată cu degetul spre Bunny şi exclamă:

— E ceva biblic! E pur şi simplu Apocalipsa! Ar fi aşa de greu să fim puţin mai drăguţi unii cu ceilalţi?

Bunny îşi dă capul pe spate şi observă că pe tavan atîrnă un candelabru de epocă soios şi pătat de muşte. Boabele de cristal aruncă umbre sinistre pe pereţi. Bunny se apleacă peste tejghea şi îl priveşte pe recepţioner.

— Ascultă, dobitoc bătrîn ce eşti! Soţia mea tocmai s-a spînzurat de grilajul de la fereastră, chiar în dormitorul meu. Fiul meu e sus şi eu n-am nici cea mai vagă idee ce dracu’ să fac cu el. Bătrînu’ meu e pe cale să dea colţul. Trăiesc într-o casă unde mi-e prea frică să mă întorc. Oriunde mă uit, văd doar nişte futute de fantome. O lesbiană împuţită mi-a spart ieri nasul şi am o mahmureală de nu poţi să crezi. Aşa că îmi dai odată cheia de la camera 17 sau trebuie să sar peste tejghea şi să-ţi bag căcata aia de proteză pe gît?

Recepţionerul întinde mîna şi dă televizorul mai încet, apoi îşi îndreaptă atenţia spre Bunny.

— Problema e, domnule, că regulamentul hotelului nu ne permite să dăm două chei.

Bunny îşi lasă încet capul pe tejghea şi închide ochii, în timp ce în ţeastă i se rotesc scînteieri de lumină refractată.

— Nu face asta, te rog, spune el.

Rămîne aşa o vreme, pînă cînd simte cum cheia camerei 17 îi e strecurată în palmă.

— Mulţumesc, zice el, apoi ridică ziarul de pe tejghea: Pot să-l iau eu?

Bunny traversează holul, despărţind în două o echipă de jucători de ping-pong în treninguri, care se uită la el de parcă ar veni din Mongolia sau aşa ceva.

— Ulan Bator! strigă Bunny fără să vrea.

Tipul care pare să fie antrenorul începe să zîmbească şi întreaga echipă îl aclamă, toţi îl salută cu degetul mare ridicat şi îl bat pe umăr, spunînd „Ulan Bator!“, iar Bunny urcă trist scările hotelului.

Bunny străbate coridorul, se uită la ceas şi vede că e 6.30. Bagă cheia în broască şi, în timp ce face asta, aude un zgomot bizar, care vine din camera 17. Aduce a conversaţie, dar e neuman şi foarte înfricoşător. Cum deschide uşa, se gîndeşte că e şi ciudat de familiar.

Bunny intră în cameră şi vede, aproximativ în acelaşi timp, două lucruri. Mai întîi că sunetul excentric şi neliniştitor care îl speriase vine de la Teletubbies, ce rulează la televizor. Po are o discuţie bizară, de mutant, cu Dipsy. Apoi Bunny observă că Bunny Junior stă nemişcat în mijlocul camerei, între cele două paturi. Priveşte fix televizorul şi e foarte palid la faţă. Are ochii holbaţi şi stă într-o baltă de urină, cu partea din faţă a pantalonilor băltind. Băiatul se întoarce spre tatăl său, flutură mîna stîngă în aer şi spune cu o voce pierdută:

— Nu găseam telecomanda.

— Căcat, mormăie încet Bunny.

Trece pe lîngă fiul său şi se aşază pe marginea patului. Patul e tare, nemilos şi plin de sticluţe mici şi goale. Pe podea zace un chiştoc stins de ţigară.

— Ar fi bine să te schimbi, îi zice Bunny, trecîndu-şi o mînă peste faţă.

Băiatul trece pe lîngă tatăl său, cu o mînă la gură şi cu cealaltă ţinîndu-şi pijamaua, şi spune:

— Îmi pare rău, tati.

— Nu-i nimic, îi răspunde Bunny, iar băiatul dispare în baie.

Bunny aruncă ziarul peste balta de urină. Se uită la televizor şi îi vede pe Po şi Dipsy ţinîndu-se de mînă pe un cîmp de un verde violent, plin de iepuri supradimensionaţi. Se uită în jos, la ziar, şi vede un cadru alb-negru, de cameră video de supraveghere, cu Criminalul cu Coarne şi un titlu care spune „ÎN SFÎRŞIT E AICI“. Priveşte fascinat, ca în reluare, cum ziarul absoarbe urina şi încearcă să n-o considere drept un afront personal atunci