declară Cox, vorbind răspicat. Aceştia se vor limita la rude apropiate, cel puţin au această ocazie… şi cu toţii sperăm şi ne rugăm ca alta să nu mai existe. Punctele de adunare vor fi aici, la Parcul de Distracţii din Castle Rock, şi aici, în capătul şoselei din Oxford Plains, continuă el, indicând ambele locuri. Vom pregăti două duzini de autobuze, câte douăsprezece în fiecare loc. Acestea vor fi furnizate de şase districte şcolare din împrejurimi, care în acea zi vor suspenda cursurile ca să contribuie la acţiunea noastră, şi le oferim cele mai sincere mulţumiri. Un al douăzeci şi cincilea autobuz va sta la dispoziţia presei, lângă magazinul Shiner’s Bait and Tackle din Motton.

Şi pe un ton mai sec:

— De vreme ce la Shiner’s se vând şi băuturi alcoolice, sunt convins că cei mai mulţi dintre dumneavoastră îl ştiu deja. De asemenea, la deplasare va participa şi un car de reportaj video – repet: unul. Veţi aranja reportajele de la faţa locului, doamnelor şi domnilor, iar furnizorul transmisiei va fi ales prin tragere la sorţi.

La auzul acestei veşti, se auzi un geamăt general, deşi absolut formal.

— Autobuzul presei are patruzeci şi opt de locuri, iar aici se vede clar că sunt sute de reprezentanţi ai mass-media din întreaga lume…

— Mii! strigă un bărbat cărunt, stârnind râsetele tuturor.

— Mamă, ce mă bucur că măcar cineva se distrează, comentă acru Ernie Calvert.

Cox îşi îngădui un zâmbet.

— Vă accept rectificarea, domnule Gregory. Locurile vor fi alocate conform organizaţiilor dumneavoastră de presă – reţele de televiziune, Reuters, Tass, AP şi aşa mai departe – iar acestora le va reveni sarcina de a-şi alege reprezentanţii.

— Să facă bine să-l trimită pe Wolfie de la CNN, asta-i tot ce pot spune, zise Rose.

Reporterii turuiau surescitaţi.

— Pot să continui? întrebă Cox. Iar aceia dintre dumneavoastră care trimit SMS-uri sunt rugaţi să se oprească.

— Ooo, făcu Jackie. Îmi plac oamenii categorici.

— Cu siguranţă, reţineţi că nu dumneavoastră sunteţi subiectul, da? V-aţi mai comporta astfel dacă ar fi fost o surpare de mină sau nişte oameni prinşi sub dărâmături, după un cutremur?

La aceste cuvinte, se lăsă tăcerea, ca printre elevii unei clase a patra când învăţătoarea îşi pierde în fine calmul. Chiar era categoric, îşi spuse Julia, dorindu-şi din toată inima, pentru un moment, să-l fi avut pe Cox acolo, sub Dom, la conducere. Dar, desigur, dacă porcii ar avea aripi, şuncile ar fi aeropurtate.

— Datoria dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, este dublă: ne veţi ajuta să răspândim ştirea, şi după aceea veţi avea grijă ca lucrurile să decurgă firesc în Ziua Vizitei.

Anunţul CNN deveni: PRESA AJUTĂ VIZĂTATORII VINERI.

— Ultimul lucru pe care-l dorim e să înceapă o năvală a rudelor din toată ţara spre vestul statului Maine. Avem deja aproape zece mii de rude ale oamenilor prinşi sub Dom în zonele apropiate; hotelurile, motelurile şi campingurile sunt pline până la refuz. Mesajul pentru rudele din alte regiuni ale ţării este următorul: „Dacă nu sunteţi aici, nu veniţi”. Nu numai că nu vi se va acorda un permis de vizită, dar veţi fi întorşi din drum la punctele de control, aflate aici, aici, aici şi aici, mai spuse el, arătând localităţile Lewiston, Auburn, North Wincham şi Conway, New Hampshire.

După un moment de respiro, continuă:

— Rudele aflate actualmente în zonă trebuie să se prezinte la agenţii de înscriere postaţi deja la punctele de adunare indicate din Castle Rock şi Oxford Plains. Dacă vă gândiţi să săriţi la volan în clipa asta, n-o faceţi. Nu este Vânzarea cu Preţ Redus de la Filene’s, şi dacă ajungeţi primii la coadă n-o să vă alegeţi cu nimic. Vizitatorii vor fi stabiliţi prin tragere la sorţi şi trebuie să vă înscrieţi ca să intraţi. Cei care solicită permisul de vizitare trebuie să prezinte două fotografii de identitate. Vom încerca să le acordăm prioritate vizitatorilor cu două sau mai multe rude în The Mill, dar nu putem promite nimic. Şi un avertisment: dacă vineri apăreţi în vreunul dintre autobuze şi nu aveţi permis sau aveţi unul fals – dacă ne complicaţi acţiunea, cu alte cuvinte –, veţi ajunge la puşcărie. Nu ne puneţi răbdarea la încercare în privinţa asta.

Şi, după altă scurtă pauză:

— Vineri dimineaţa, îmbarcarea va începe la orele opt-zero-zero. Dacă totul merge normal, veţi beneficia de cel puţin patru ore cu cei dragi, poate chiar mai mult. Creaţi-ne dificultăţi, şi timpul petrecut cu cei de sub Dom se va scurta. Autobuzele vor părăsi Domul la orele şaptesprezece.

— Care e locul vizitei? strigă o femeie.

— Tocmai acum ajungeam şi acolo, Andrea.

Cox luă telecomanda şi execută un zoom pe Şoseaua 119. Jackie cunoştea bine zona. Acolo, fusese cât pe ce să-şi rupă nasul într-o ciocnire cu Domul. Vedea acoperişurile caselor de la ferma Dinsmore, acareturile şi grajdurile.

— În partea dinspre Motton a Domului este o piaţă cu lucruri de ocazie, o arătă Cox cu indicatorul. Autobuzele vor parca acolo. Vizitatorii vor debarca şi vor merge pe jos spre Dom. Pe ambele laturi e destul spaţiu ca să se adune toţi oamenii. Orice resturi rămase în zonă au fost înlăturate.

— Vizitatorii vor avea voie să meargă chiar până la Dom? vru să ştie un reporter.

Cox se întoarse din nou cu faţa spre cameră, adresându-se direct potenţialilor vizitatori. Rose putea să-şi imagineze speranţa şi teama acelor oameni – care urmăreau emisiunea la televizoarele din baruri şi moteluri sau o ascultau la radiourile maşinilor. Ea, una, le simţea pe amândouă.

— Vizitărilor li se va permite accesul până la doi metri de Dom, spuse Cox. Considerăm că e o distanţă sigură, deşi nu putem garanta nimic. Asta nu e testarea de siguranţă a unui carusel din parcul de distracţii. Oamenii cu implanturi electronice trebuie să stea la distanţă. În privinţa asta, singuri decideţi ce veţi face; nu putem căuta cicatrice de la stimulatoarele cardiace pe pieptul tuturor vizitatorilor. De asemenea, aceştia îşi vor lăsa toate dispozitivele electronice, inclusiv – dar nu numai – ipod-urile, telefoanele mobile şi Blackberrie-urile, în autobuze. Reporterii cu microfoane şi camere vor fi ţinuţi la distanţă. Spaţiul din imediata apropiere a Domului le este rezervat vizitatorilor, iar ceea ce discută ei cu cei