— Serios, domnule Munro. Vă simţiţi bine?

— Hei, spune Bunny, e zi de vizită.

— Vă înţeleg durerea, începe domnişoara Lumley, punîndu-i o mînă pe braţ şi luîndu-şi poşeta. Duceţi-l pe tatăl dumneavoastră la spital, domnule Munro.

Apoi dispare pe scări în jos.

Bunny aruncă în sus mănunchiul de chei din mînă, îşi încolăceşte degetele în jurul lor şi priveşte spre Bunny Junior.

— Ah, frate! exclamă el. A sosit momentul.

Băiatul îl priveşte şi el, cu zîmbetul lui dezarticulat şi capul înclinat într-o parte, apoi tatăl şi fiul urcă împreună ultimul şir de scări.

Bunny îşi vîră cămaşa în pantaloni, îşi aranjează părul şi îşi îndreaptă cravata. Goleşte restul de băutură din sticla de whisky, trage un ultim fum din Lambert&Butler, se întoarce spre Bunny Junior şi întreabă:

— Cum arăt?

Fără să aştepte răspunsul, bate la uşa apartamentului 17 şi face un pas preventiv în spate.

— Du-te dracului, vaco! se aude un răget dinăuntru. Am treabă!

Bunny se apleacă spre uşă şi spune:

— Tată! Sînt eu! Bunny!

Bunny aude dinăuntru o tuse oribilă. Se mai disting apoi un clănţănit, un tîrşîit de mobilă şi o serie de înjurături urîte, după care uşa se deschide şi în prag apare Bunny Munro Întîiul, mic şi cocoşat, îmbrăcat cu un pulover Argyll maro, cu un desen cu fulgi de zăpadă şi un urs polar pe piept, o cămaşă pătată cu nicotină şi o pereche desfigurată de papuci maro din velur. Fermoarul pantalonilor îi e deschis, iar de sub mînecile puloverului şi de sub gulerul deschis al cămăşii se iţesc tatuaje albastre, decolorate. Pielea feţei lui e gri ca ziarele vechi, gingiile protezei îi sînt pătate din abundenţă cu mov şi are dinţii mari şi cafenii. În partea din spate a craniului său în formă de ou are o meşă de păr lins, lipsit de culoare, ca un sos alb. Prezenţa lui e însoţită de un miros copleşitor de urină stătută şi alifie medicală. Într-o mînă ţine un baston cu vîrf cauciucat şi în cealaltă o batistă mizerabilă. Se uită la Bunny şi clănţăne din proteză.

— După cum am spus, du-te dracului!

Apoi îi trînteşte lui Bunny uşa în nas.

— Ah, frate! repetă Bunny, băgînd cheia în broască şi descuind. Să nu zici nimic, îi mai aruncă el lui Bunny Junior din colţul gurii, apoi intră amîndoi.

Încăperea e mică, neaerisită şi plină cu un strat de fum de ţigară stătut. Furtuna se dezlănţuie la ferestre, în spatele perdelelor de dantelă îngălbenite de vreme, iar într-o mică bucătărie laterală şuieră un ceainic. Bătrînul s-a instalat în unicul fotoliu din faţa televizorului, cu bastonul aşezat pe genunchi. În spatele lui e o veioză din mahon, cu un abajur cu franjuri, care aruncă o lumină violentă asupra craniului alungit al bătrînului. La televizor rulează o casetă video porno cu o adolescentă şi un vibrator negru din cauciuc, în nuanţe exagerate de roşu şi verde. Bătrînul îşi apasă pumnul strîns în poala pantalonilor lui gri şi murdari, se strînge de şliţ şi declară:

— Porcăria asta nu mai funcţionează!

Ridică privirea, se freacă pe maxilar şi examinează cu un ochi răutăcios aspectul nenorocit al lui Bunny. Aspiră aer prin proteza lui psihedelică, arată spre nasul ca o rozetă roşie al fiului său şi întreabă:

— Cum de te-ai ales cu asta? Ai violat o bătrînă?

Bunny pipăie inelele doamnei Brooks din buzunarul hainei şi, cu o tresărire de ruşine sau aşa ceva, spune:

— Cred că ţi-ar prinde bine o ceaşcă bună de ceai, tată.

Intră în bucătărie şi stinge ceainicul şuierător.

— Nu. Ce mi-ar prinde mie bine acum ar fi să-mi fac una mică! spune bătrînul, frămîntîndu-şi din nou şliţul.

Bunny traversează încăperea şi apasă pe butonul televizorului.

— Cred că pe ăsta îl putem închide, tată, zice el.

— Atunci dă-mi o ţigară, fornăie bătrînul, ştergîndu-şi spuma din colţurile gurii. Curva aia nenorocită mi le-a furat pe ale mele!

Bunny se duce şi îi întinde tatălui său pachetul de Lambert&Butler, iar bătrînul îşi pune o ţigară între buze şi îşi strecoară pachetul în buzunarul de la piept al cămăşii. Bunny îi aprinde ţigara, în timp ce Bunny Junior se duce lîngă fereastră, unde se află o colivie mică, aşezată pe o măsuţă Sutherland veche. Pe stinghia acoperită cu iederă dinăuntrul coliviei stă o pasăre mecanică micuţă, cu aripi albastre şi roşii. Bunny Junior îşi trece degetele peste barele aurite ale coliviei, iar pasărea mecanică se leagănă pe stinghia ei.

— Haide, tată, să-ţi facem o ceaşcă bună de ceai, spune Bunny.

— Nu vreau o ceaşcă bună de ceai! răspunde sarcastic bătrînul.

Trage din ţigară, apoi îşi duce batista la gură şi se lansează într-un acces de tuse aparent nesfîrşit, care îl face să-şi încovoaie trupul său bătrîn şi îi umple ochii cu lacrimi întunecate, galbene.

— Te simţi bine, tată? întreabă Bunny.

— Am optzeci de ani şi mă trezesc că fac cancer la plămîni, mîrîie bătrînul, scuipînd ceva inimaginabil în batistă.