— Pot să fac ceva pentru tine, tată?

— Să faci? Tu? Cred că glumeşti! zice bătrînul.

Bunny Junior învîrte cheiţa de aur din faţa coliviei, iar pasărea mecanică se trezeşte la viaţă şi cîntă un cîntec, o serie de note scurte şi melodioase, deschizînd şi închizînd ciocul şi dînd din aripile ei albastre cu roşu. Pe faţa băiatului apare o expresie de imensă plăcere.

— Să n-o strici. Valorează o avere, fir-ar a dracu’! spune bătrînul, care se chinuie, cu degetele încovrigate, să-şi tragă fermoarul de la şliţ.

— Scuze, bunicule.

Bătrînul se opreşte şi se uită în sus, spre Bunny, cu ţigara prinsă între dinţii lui falşi şi faldurile de piele atîrnîndu-i pe gît ca nişte benzi de cauciuc uzat.

— Cum mi-a spus? întreabă el, arătînd cu degetul spre băiat. Face mişto de mine?

— E nepotul tău, tată. Doar ştii, spune Bunny.

Bătrînul se întoarce spre Bunny Junior, care se uită cum cîntă şi dansează pasărea metalică.

— Lasă naibii pasărea aia şi vino aici, la bunicu-tău!

Bunny Junior se apropie cu paşi mici şi precauţi de bunicul său, dar bătrînul îi face semn să vină şi mai aproape. Se apleacă spre băiat şi ridică degetul mare înspre Bunny, care îşi tot aprinde Zippo-ul şi îşi pipăie inutil buzunarele hainei, căutînd o ţigară. Bătrînul îi spune băiatului pe un ton conspirativ:

— Sper să-i frîngi inima. Sper să-i frîngi inima, aşa cum mi-a făcut şi el mie.

— Lasă-l în pace, tată, murmură Bunny. Şi dă-mi o ţigară.

— Du-te dracului! Cumpără-ţi! exclamă Bunny Senior şi se uită la Bunny cu coada unui ochi galben şi apos, apoi îşi rostogoleşte limba în gură şi scuipă în batistă.

Bunny Junior se întoarce la colivie şi răsuceşte iar cheia.

— Tocmai am vorbit cu femeia care are grijă de tine. Domnişoara… cum o cheamă?

— Domnişoara Vacă Încălţată.

— Zicea că trebuie să te internezi, tată.

Bunny Senior începe să tremure şi să se tragă de lobii urechilor lui lungi şi cărnoase, apoi îşi ridică bastonul deasupra capului, cu faţa stacojie de furie.

— Să-i spui curvei ăleia nenorocite că dacă mai pune piciorul în casa mea, îi rup bastonul ăsta pe spinare! Ai înţeles? I-l bag…

Bătrînul face un gest de penetrare obscen cu bastonul, dezgolindu-şi proteza.

— …în anus. Îi scot maţele, în pula mea!

— Dumnezeule, tată!

— O eviscerez pe curva aia!

Bătrînul îşi linge buzele cu limba lui enormă şi rotunjită. Tuşeşte din nou în batistă, pe care o ridică şi i-o arată lui Bunny Junior.

— Vezi? Ăsta e plămînul meu, fir-ar a dracu’!

Apoi arată cu bastonul spre Bunny.

— Pe boul de taică-tău am încercat să-l învăţ meserie, spune el batjocoritor. I-am arătat cele mai minunate lucruri pe care le poate vedea un băiat…

— Haide, tată… zice Bunny.

— Şi el ajunge să vîndă perii de budă!

— Produse de înfrumuseţare.

— Din uşă în uşă, spune dispreţuitor bătrînul.

— Cu programare, parează Bunny.

— Un amator nenorocit.

— Lucrez pentru o companie respectabilă, zice Bunny.

— Vinzi hîrtie de budă, insistă bătrînul.

Apoi îşi lasă capul între genunchi, geme îngrozitor şi îşi scuipă plămînii. Se şterge la ochi cu batista şi trage din ţigară.

— Tată, ai nevoie de îngrijire medicală, repetă Bunny.

— Mi-ai frînt inima. Ai fost marea dezamăgire a vieţii mele, nemernicule.

— Tată, ai nevoie…

— Nu veni tu să-mi spui de ce am eu nevoie!

Bătrînul se întoarce spre Bunny Junior cu un deget ridicat, îşi bate cu el nasul borcănat şi plin de semne şi spune:

— Eu am fost negustor de antichităţi, băiete! Aveam nas pentru aşa ceva.

— Tată… începe Bunny.

— Vrei să ajungi un nimeni, ca el?

— Tată…

Bătrînul se uită spre Bunny şi spune dispreţuitor:

— Taci dracului din gură! Eşti complet terminat. Eşti o cauză pierdută. Dar poate că îl salvăm pe băiat, îşi continuă ideea bătrînul, izbind cu palma în braţul fotoliului de piele. Dacă ar şti să îşi folosească urechile…

Bunny Senior tuşeşte în batistă şi faţa lui devine stacojie din cauza efortului. Are nevoie de ceva timp ca să-şi revină, timp în care ochii lui devin sticloşi, umbriţi de amintiri şi suferinţă. Rosteşte cu o voce moale şi vicleană:

— Scoteam aur şi argint din nimic.

— Trebuie să plecăm, tată, îi spune Bunny bătrînului. Hai, Bunny, băiete.

— Aveam nas pentru aşa ceva. Miroseam o mobilă Chippendale, o cutie cu argintărie georgiană – aia de sub scări… puţin vin franţuzesc, un strop din specialitatea casei cea gustoasă. Babele alea, dacă le spuneai cîteva cuvinte şi le aruncai privirea aia specială… Deci, ne-am înţeles atunci, doamnă? I-am luat