secreterul Sheraton curvei ăleia bătrîne cu un cîntec… da, o mobilă curbată frumoasă… nu avea nici o linie dreaptă…

Bunny Senior descrie curbe în aer cu mîna şi spune cu evlavie:

— Eram un maestru al acestei arte.

Bunny simte că se clatină pe picioare, whisky-ul îl izbeşte din mai multe direcţii în acelaşi timp, iar el se uită după ceva pe care să se aşeze, dar nu găseşte nimic şi, oricum, simte că dacă nu fumează cît mai repede o ţigară, o să-şi roadă dracului mîna, aşa că îi spune bătrînului, care acum a închis ochii, se balansează în fotoliu şi face mişcări prin aer, ca şi cum ar vrea să descrie contururile unei femei bine dotate:

— Eşti sigur că nu vrei să-ţi fac o ceaşcă de ceai înainte să plecăm, tată?

Bătrînul îşi lasă braţele să cadă, deschide un ochi crud şi se uită la Bunny.

— Mă faci să vomit, mîrîie el.

Pasărea mecanică rămîne fără energie, se opreşte din cîntat şi înmărmureşte pe stinghia ei mică. Bunny Junior se întoarce, face un pas în faţă şi se opreşte în faţa bunicului său.

— Tatăl meu ar putea să vîndă o bicicletă unei ştiuci-de-mare, anunţă puştiul.

În jurul craniului lui Bunny se iscă brusc un anti-sunet, ca un fel de implozie a aerului, care îl obligă să-şi acopere urechile cu mîinile, să caşte larg gura şi să spargă pungile de aer din colţurile fălcilor sale. Se simte ca şi cum ar fi fost scufundat pe fundul unui ocean întunecat şi tăcut, sub o presiune hidrostatică atît de intensă, încît i se pare că în urechi îi sînt înfipte nişte andrele. Nimeni nu spune nimic, iar Bunny pluteşte îngrozit în această stare de împietrire.

Apoi toate zgomotele revin la fel de brusc cum au dispărut, iar bătrînul îşi pune ţigara pe o farfurioară de pe măsuţa georgiană şi strigă:

— Ce-ai zis?

— Tată! spune Bunny. Te rog!

Bătrînul se ridică în picioare şi rămîne aplecat pe spate ca un semn de întrebare, de parcă bătrîna lui coloană vertebrală şi-ar fi pierdut puterea de a susţine craniul ăla furios în formă de ou.

— Îţi baţi joc de mine? Îţi baţi joc de mine? ţipă el.

— Tată, nu fă asta! îl imploră Bunny, înaintînd, cu un braţ ridicat în faţa lui.

Dar sistemul lui circulator e plin de whisky, aşa că se împiedică de un taburet pentru picioare din nuc, Louis XVI – de unde a mai apărut şi ăsta? –, şi cade lat pe podea.

Bătrînul se repede spre băiat, mugind ca un animal, îl loveşte tare cu bastonul în coaste şi îl doboară la pămînt.

— Îţi baţi joc de mine, fir-ar a dracu’? ţipă el.

Şocat, Bunny Junior se holbează la tatăl său. Bunny se ridică cu greu în picioare, vede cum nodurile degetelor lipsite de sînge ale tatălui său se încleştează pe mînerul bastonului şi asistă la o îngrozitoare şi familiară dezgolire a protezei acestuia şi la o mare prăbuşire în timp.

— Nu fă asta, tată, spune el încet.

Bunny Senior – acest om micuţ şi rău – se întoarce, ridică bastonul deasupra capului şi îl flutură în aer, pregătindu-se să-l abată asupra lui Bunny.

— Ce-ai spus? Ce-ai îndrăznit să-mi spui?

Bunny se chirceşte, se aplecă pînă aproape de podea, închide ochii strîns, îşi pune mîinile în jurul capului şi şopteşte:

— Iartă-mă, tată.

Aşteaptă aşa o vreme, apoi deschide ochii şi îl vede pe tatăl său aşezîndu-se în fotoliu şi lăsîndu-se pe spate, acum fără baston, care a căzut pe podea, şi frecîndu-şi tîmplele cu încheieturile mîinilor, în timp ce degetele lui galbene şi moarte freamătă în aer ca o pereche de coarne mici şi mutilate. Geme, apoi îl studiază pe Bunny cu un ochi solitar şi nemilos şi spune:

— Uită-te la tine.

Băiatul se ridică în picioare, tăcut, înmărmurit şi singur. Se uită în jos, spre tatăl său, care e prăbuşit covrig la podea. Bătrînul rîcîie podeaua după baston, apoi arată spre Bunny şi îi spune băiatului:

— Ia-l de aici.

Bunny Junior se îndreaptă spre tatăl său, care se ridică în picioare de unul singur. Bătrînul explodează într-un nou acces de tuse, smuls din adîncurile plămînilor. Bunny deschide uşa, apoi el şi băiatul ies din încăpere.

— Fiule! spune bătrînul.

Bunny se întoarce şi priveşte spre tatăl său. Bătrînul ţine batista murdară în faţa sa, iar pe obraji îi alunecă lacrimi galbene.

— Sînt pe moarte, fiule, zice el.

Ochii lui Bunny se umplu de lacrimi.

— Tată! spune bărbatul.

Dă să intre înapoi în cameră, dar bătrînul întinde bastonul şi, cu un ultim şi slab avînt, împinge uşa, care se închide.

 

29

Ploaia cade grea peste Punto, zgîlţîind sacii de gunoi verzi, lipiţi deasupra geamurilor sparte, saci care, prin cine ştie ce miracol, au rezistat fără să se sfîşie, fără să lase ploaia să ude enciclopedia lui Bunny Junior