Bunny cade în genunchi, îşi încolăceşte braţele în jurul picioarelor lungi şi frumoase ale femeii cu păr blond, apoi îşi îngroapă faţa în poala ei, simte cum toate corzile psihice care îl leagă de pămîntul raţional plesnesc în capul său ca nişte benzi de cauciuc şi rage în rochia femeii:

— Ce o să mă fac?

— Chelner! ţipă femeia. Chelner!

Bunny priveşte în sus, spre faţa ei, şi vede printr-o peliculă de lacrimi dunga de spumă de ciocolată de pe buza de sus a blondei.

— Vrei să te fuţi cu mine? întreabă el.

Femeia se trage înapoi, ducîndu-şi degetele lungi la gură. Bruneta şi roşcata se ridică de pe scaune.

— Chelner! ţipă ele.

Bunny se ridică şi vede cu coada ochiului faţa lui Bunny Junior, ca un balon mic şi speriat, înrămat în geamul maşinii. Îşi aruncă braţele în lateral şi se adresează clienţilor care se dau în spate, rostind vorbele cu toată puterea:

— Vrea cineva să se fută cu mine, vă rog?

Pe cer răsună un tunet şi Bunny le aude pe femei – multe dintre ele, toate – ţipînd îngrozite şi familiar în timp ce el le pipăie, cu dinţii dezgoliţi şi gura larg căscată, se aruncă spre ele, sare pe ele, iar un chelner italian cu maxilare vineţii şi un şorţ negru îl prinde pe Bunny de la spate, îl scoate din cafenea, luptîndu-se cu el, şi îl tîrăşte în stradă.

Chelnerul îl îmbrînceşte pe Bunny, care cade pe aleea udă, lîngă Fiatul Punto, apoi pleacă furios.

Bunny deschide cu greu portiera, se trînteşte înăuntru şi se uită spre băiat. Porneşte motorul, demarează şi se uită la băiat. Intră pe strada bătută de ploaie exact în clipa cînd o betonieră cărămizie „DUDMAN“ apare din faţă, cu bena învîrtindu-i-se şi ştergătoarele de parbriz luptîndu-se frenetic cu furtuna. Bunny vede braţul bronzat şi tatuat care atîrnă inert la geam şi se uită spre băiat. Betoniera claxonează – o dată, apoi încă o dată –, accelerează şi se izbeşte frontal de Punto. Urmează o compactare brutală a metalului, o explozie de sticlă spartă şi, în timp ce decolează, Bunny se uită spre băiat, care ţipă.

Bunny deschide ochii şi vede o lume filmată în roşu. Îşi dă seama, oarecum vag, că stă în patru labe în mijlocul străzii. Aude în depărtare nişte sirene şi simte cum o ploaie cumplită se abate asupra lui. Vede că asfaltul de sub el e roz de la propriul lui sînge. Se tîrăşte cîţiva paşi şi se întreabă ce face. Se uită în spate, vede o maşină mică şi galbenă încolăcită în jurul unei betoniere cărămizii şi se ridică încet în picioare. Priveşte spre mîinile lui şi se întreabă de ce ţine oare în ele o enciclopedie pentru copii. Se uită iar spre maşina galbenă şi boţită şi vede în minte chipul băiatului.

Apoi se aude bubuitul unui tunet, Bunny priveşte în sus, spre norii negri care defilează pe cer, şi vede furca de argint a unui fulger sărind din înalt. Îşi scoate pieptul în faţă, inspirînd, absoarbe fulgerul în inima lui, enciclopedia îi zboară din mînă cu un trosnet puternic, o reţea de cicatrici îi înfloreşte pe tot corpul şi Bunny se prăbuşeşte, ţeapăn ca o scîndură, pe strada inundată de ploaie.

La început e întuneric. Dar Bunny simte că a conştientizat dintotdeauna acest întuneric. Apoi vine mirosul – duhoarea rîncedă a trupului său, cu o nuanţă de sînge feminin înnebunit de groază prinsă în ea – şi Bunny îşi dă seama, în timp ce inhalează acea duhoare, că e într-adevăr în viaţă. Descoperă că înoată la deal, venind dinspre cele mai tăcute şi sufocante profunzimi ale celei mai adînci şi negre mări. Îşi dă seama că lucrul care miroase atît de urît şi stă ghemuit lîngă el a coborît pînă în apele întunecate şi l-a tras spre suprafaţă, în timp ce el caută disperat să respire. Simte căldura lui cu partea de jos a trupului, dar în această apropiere e ceva desfrînat şi obscen. Lucrul care stă lîngă el se întinde şi îl îmbrăţişează strîns. Simte în forma lui o anumită flexibilitate – absenţa oaselor – şi că respectiva creatură e, foarte probabil, reptiliană prin natura ei. Cînd vorbeşte, respiraţia ei miroase a căcat şi duhoarea se lipeşte de contururile feţei lui Bunny ca o cîrpă de vase, un linţoliu sau aşa ceva.

— M-au făcut nenorociţii ăia! spune creatura.

Cuvintele se tîrăsc pe faţa lui Bunny şi i se strecoară în nări, în gură, în urechi.

— M-au terminat, fratele meu! începe iar creatura.

Bunny simte că acea creatură, orice ar fi ea, e dezbrăcată. Simte falusul ei erect lipit de stomacul lui şi vibrînd de căldură sexuală în timp ce ea se întinde deasupra lui.

— Minimum douăzeci şi cinci de ani, atît mi-au dat! începe brusc să se lamenteze creatura, agăţîndu-se de Bunny. Minimum douăzeci şi cinci de ani fără pizdă!

Bunny simte că făptura se urcă, tîrîndu-se, pe el, simte arsura penisului ei lung şi subţire înaintînd pe burta