— Ajută-mă! geme creatura.

Bunny încearcă să se mişte, dar nu poate. Încearcă să deschidă ochii, dar îi simte ca şi cum i-ar fi fost cusuţi cu ac şi aţă. Apoi îşi dă seama că poate vedea puncte mici de lumină venind dinspre lumea de afară.

— Dar eu te-am urmărit, spune vocea cu un ton intim subit şi dezgustător. Eşti tare de nu se mai poate, omule!

Bunny simte cum un braţ unsuros îl apucă strîns pe după gît.

— Eşti ceva incredibil, prietene. Eşti un tip unic!

Bunny simte cum falusul care pulsează îi coboară pe burtă şi i se strecoară între vintre, exact printre picioare.

— În pula mea, eşti o adevărată inspiraţie!

Bunny încearcă să se opună, dar în zadar, căci mîinile şi picioarele îi sînt inerte.

— Ai talent, iubitule! Eşti un maestru al acestei arte!

Bunny vede punctele de lumină conectîndu-se, apoi dilatîndu-se, şi jaluzelele negre ale pleoapelor retrăgîndu-se. Deschide ochii, iar pupilele i se contractă dureros în lumina agresivă.

— Uite ceva care să-ţi aducă aminte de mine, şopteşte vocea. Pînă cînd ne vom întîlni din nou.

Bunny vede faţa mînjită şi stacojie, cu gaura neagră a gurii, limba roşie şi iritată, ochii galbeni, coarnele ca de ţap, şi toate se reped spre el cu o mişcare de amant, iar Bunny simte o penetrare arzătoare între bucile lui desfăcute.

Apoi, în momentul climaxului fierbinte şi lichid din urechea lui, Bunny aude geamătul dureros al diavolului înălţîndu-i-se din amintire.

— Adevăratul meu scop e delectarea ta, i se pare că spune el, dar nu poate fi absolut sigur.

Noaptea e de un albastru închis de catifea, luna ca un balon de alabastru, iar planetele şi stelele sînt risipite pe cer în mănunchiuri şi grămezi, ca nişte monede de aur. Mirosul sărat e înrădăcinat adînc în briza care bate dinspre ocean şi îi vorbeşte în taină mulţimii de femei care se plimbă pe strada principală, iluminată de becuri cu sodiu – le vorbeşte despre mistere feminine profunde şi despre dorinţe adormite şi imposibil de îngrădit, despre sirene cu păr de argint şi tritoni bărboşi cu trident, despre cocoaşele mari ale monştrilor marini şi oraşele de cleştar înecate sub oceane de apă impenetrabile. Nimeni din Bognor Regis nu-şi amintea să mai fi avut parte de o noapte atît de magică de ani de zile.

Bunny stă la fereastra vilei lui şi se uită la mulţimea care merge pe aleea cu felinare şi trece pe lîngă piscina magică roz, unde un elefant din beton, cu un tutu galben de balerină, împroaşcă apă de culoarea căpşunii din trompa lui ridicată. Bunny zîmbeşte ca pentru sine, în timp ce mulţimea de femei trece fără grijă pe lîngă iepurele uriaş din fibră de sticlă, cu ochii holbaţi şi dinţii ieşiţi în afară, care stă ca un avatar ciudat sau ca un fetiş tribal lîngă toboganul cu apă. Pe nişte şine înguste, ce înconjoară piscina principală, stă un trenuleţ electric viu colorat, pentru copii, cu locomotiva decorată cu aceeaşi faţă fermecătoare de clovn pe care Bunny şi-o aminteşte de cînd tatăl lui l-a adus aici cînd era mic. Îşi aminteşte, de asemenea, parcul de distracţii, cu monoraiul lui de talie mondială, Fortul Apaşilor şi moara de vînt olandeză, pe lîngă care alunecă acum mulţimea, croindu-şi drum în jurul leagănelor pustii, al toboganelor goale şi al balansoarelor abandonate de pe terenul de joacă al copiilor.

Un nor negru şi zdrenţuit alunecă peste suprafaţa lunii, iar Bunny trage dintr-o ţigară Lambert&Butler, priveşte cum cineva arată cu mîna spre Clădirea Veseliei, altcineva spre miniterenul de golf (cu mingea lui de golf imensă stînd în echilibru pe suportul acela de zece metri), iar altcineva spre sala de jocuri mecanice, şi toţi urcă scările şi intră în Sala Mare a taberei de vacanţă Butlins din Bognor Regis.

Poziţia lui Bunny, care stă acum la fereastră, cu picioarele bine înfipte în pămînt, bărbia ridicată, umerii drepţi şi serioşi şi o privire concentrată, dar şi plină de jale, indică o anumită hotărîre.

Deasupra intrării în Sala Mare clipeşte cu litere de neon roz declaraţia de principii a taberei Butlins, „ADEVĂRATUL NOSTRU SCOP E DELECTAREA VOASTRĂ“, iar Bunny vede prin ferestrele boltite ale amfiteatrului mulţimea de femei care se foiesc în toate părţile, cu invitaţiile în mînă, uitîndu-se una la alta şi întrebîndu-se ce caută acolo.

— Adevărul nostru scop e delectarea voastră, îşi spune Bunny lui însuşi, dînd capul pe spate şi golind conţinutul unei doze de Coca-Cola.

Bunny şi-a luat o cămaşă curată – cu dungi roşii, groase, guler şi manşete albe, contrastante –, iar din gulerul deschis al cămăşii răsare o reţea bizară de cicatrici, ca nişte cristale de gheaţă. Şi-a dat părul cu mai multă pomadă decît de obicei şi şi-a aranjat cîrlionţul pe frunte cu o seninătate proaspăt descoperită, aproape yoghină. De-abia ce s-a bărbierit, trăsneşte a apă de colonie şi deasupra ochiului drept are ştanţată o cicatrice subţire, lungă de vreo trei-patru centimetri, care pare modelată din plastilină roz.

— Ce ai spus, tati? întreabă Bunny Junior.

— Am spus că adevăratul nostru scop e delectarea voastră, spune Bunny.

— Ce înseamnă asta? zice puştiul.

— Nu ştiu.