un matineu de joia şi se găseau oricând bărbaţi dornici să ducă o fetiţă frumuşică la cinematograf, unde nişte pupături şi pipăieli mai intense ar fi constituit doar aperitivul. Cel puţin aşa sperau ei. 4

— Bine, murmură Rose dând să se ridice. M-aţi convins. Hai să încercăm să vedem ce iese.

Dar Barry o prinse de braţ, oprind-o.

— Stai niţel. Uită-te. Asta-i partea cea mai bună.

5

Andi se aplecă iarăşi spre urechea dezgustătoare şi şopti:

— Acum vei dormi mai profund. Cât de profund eşti în stare. Durerea pe care o vei simţi va fi doar un vis.

Îşi deschise poşeta şi scoase un cuţit cu plăsele din sidef. Era mic, dar lama părea tăioasă ca un brici.

— Ce va fi durerea?

— Doar un vis, molfăi domnul Businessman cu gura în nodul de la cravată.

— Bravo, dulceaţă.

Întinse mâna şi făcu la iuţeală două tăieturi în formă de V în obrazul lui drept – atât de rotofei încât avea toate şansele să se transforme curând într-o falcă. Rămase nemişcată câteva clipe ca să-şi admire opera în lumina incertă a aparatului de proiecţie. Şi apoi sângele ţâşni din rană. Bărbatul se va trezi cu obrazul în flăcări, mâneca dreaptă a costumului cel scump îmbibată de sânge şi cu un dor nebun după o cameră de gardă.

Şi cum ai să-i explici asta nevesti-ti? Sunt convinsă că o să-ţi vină ţie o idee. Dar, dacă n-ai să-ţi faci o operaţie estetică, ai să-mi vezi semnul ori de câte ori te vei uita în oglindă. Şi ori de câte ori vei cutreiera barurile în căutare de vreo partidă clandestină de sex, ai să-ţi aduci aminte de muşcătura şarpelui cu clopoţei. Un şarpe cu clopoţei în fustă albastră şi bluză albă, fără mâneci.

Îşi îndesă în poşetă cele două bancnote de cincizeci de dolari şi cele cinci de douăzeci, o închise şi era pe punctul să se ridice de pe scaun când o mână i se aşeză pe umăr şi o femeie îi şopti la ureche:

— Bună, drăguţă. Ai să vezi restul filmului cu altă ocazie. Acum tu vii cu noi.

Andi încercă să se întoarcă, dar îşi simţi capul apucat de mâini străine. Iar chestia cea mai înspăimântătoare era că mâinile acelea erau înăuntru.

Şi apoi – până când s-a trezit în rulota EarthCruiser a lui Rose într-un camping neîngrijit şi năpădit de buruieni de la periferia acestui orăşel din Midwest – n-a mai ştiut nimic.

6

Când s-a trezit, Rose i-a oferit o ceaşcă cu ceai şi i-a vorbit timp îndelungat. Andi nu a pierdut niciuna din vorbele femeii, cu toate că atenţia îi fusese captată de cea care o răpise. Era într-adevăr impunătoare, ca să nu spunem mai mult. Rose Ţilindru avea cam un metru optzeci înălţime, picioare lungi în pantaloni pană de culoare albă şi sâni semeţi, acoperiţi de un tricou cu sigla UNICEF şi mottoul: Facem tot posibilul să salvăm copiii. Expresia de pe chipul ei era senină şi netulburată, ca a unei regine. Părul, lăsat liber acum, i se revărsa pe spate. Jobenul vechi, aşezat pieziş, făcea notă discordantă cu restul înfăţişării, dar şi aşa lui Andi Steiner i se părea cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse ea vreodată.

— Ai înţeles ce ţi-am spus? Îţi dau o şansă, Andi, şi nu trebuie s-o tratezi cu superficialitate. De mai bine de douăzeci de ani nu am oferit cuiva ce-ţi ofer ţie acum.

— Şi dacă refuz? Ce-ai să faci atunci? Ai să mă omori? Şi ai să-mi iei…

Cum zisese?

— … aburul sau ce-o fi chestia aia despre care vorbeşti?

Rose surâse cu buze voluptuoase, roşu-corai. Andi se credea complet indiferentă (ca să nu zicem mai rău) la orice detaliu care ar fi avut legătură cu sexualitatea, dar nu se putu abţine să nu se întrebe ce gust ar fi putut avea rujul acela.

— Nu-ţi face griji din cauza aburului, drăguţă, pentru că nu ai prea mult. Şi chiar puţinul acela nu are cum să fie bun. Probabil că are gustul de vacă bătrână şi aţoasă pe care îl simt mocofanii.

— Cine?

— Nu contează. Taci şi ascultă. Nu te vom ucide. Dacă îmi refuzi propunerea îţi vom şterge discuţia aceasta din minte. Va fi ca şi cum nu ar fi avut loc niciodată. Ai să te trezeşti pe marginea drumului, la ieşirea dintr-un oraş de doi bani – poate Topeka, sau poate Fargo – fără bani, fără acte şi fără să-ţi aduci aminte cum ai ajuns acolo. Ultimul lucru pe care ţi-l vei aminti va fi că ai fost la film cu un bărbat pe care l-ai jefuit şi l-ai mutilat.

— Merita cu vârf şi îndesat! exclamă Andi cu dispreţ.

Rose se ridică pe vârfuri şi se întinse, atingând cu degetele tavanul rulotei.

— Asta-i problema ta, păpuşică mică. Nu mă confunda cu psihiatrul tău.

Nu purta sutien. Andi vedea cum i se mişcă punctele sfârcurilor pe sub tricou.

— Dar gândeşte-te la asta: îţi vom lua şi talentul, pe lângă bani şi actele despre care n-am nicio îndoială că sunt false. Şi data viitoare când vei fi la cinematograf cu un bărbat şi îi vei propune să doarmă, el te va întreba ce mama naibii vrei să spui.

Andi simţi fiorul îngheţat al spaimei.

— Nu poţi să faci una ca asta.

Dar îşi aduse aminte de mâinile acelea puternice care îi scotociseră prin creier şi îşi dădu seama că, de fapt, putea s-o facă. Poate cu puţin ajutor din partea prietenilor ei, cei din rulotele şi casele pe roţi strânse în jurul acesteia ca purceii la ţâţele scroafei, dar… o, da, putea s-o facă şi o va face.

Rose îi ignoră exclamaţia.

— Câţi ani ai, drăguţă?

— Douăzeci şi opt.

Începuse să-şi ascundă vârsta reală de când păşise peste pragul critic