un cinism în silă, forţat. Numai doamnele nu se lăsau dezorientate, şi numai într-o singură privinţă: rămâneau ferme în ura lor necruţătoare faţă de Iulia Mihailovna. Asupra acestui punct se reuniseră într-un concert unanim toate tendinţele şi curentele tagmei lor. Iar aceasta, sărmana, nu bănuia nimic; până în ultimul moment rămăsese convinsă că este „anturată” şi că toată lumea continuă să-i fie „devotată până la fanatism”.

  Am menţionat undeva mai înainte că apăruseră la noi tot felul de indivizi. În vremuri tulburi de şovăială sau de tranziţie întotdeauna şi pretutindeni apar tot felul de indivizi. Nu mă refer la oamenii aşa-zişi „avansaţi”, care se grăbesc întotdeauna să fie înaintea tuturor (preocuparea lor principală), deşi adesea cu scopul cel mai stupid, în orice caz însă cu un scop mai mult sau mai puţin precis. Nu despre aceştia este vorba, ci mă refer la canalii. În orice vremuri de tranziţie se ridică această pleavă ticăloasă, care există în orice societate şi nu numai lipsită de orice scop, dar neavând nici cea mai palidă mijire de idei, ci doar purtând în ea clocotul unui neastâmpăr şi al unei nerăbdări intense. Ei bine, drojdia aceasta, fără să-şi dea seama, aproape întotdeauna se lasă condusă de acel grup neînsemnat de „avansaţi”, care acţionează cu un scop precis şi care dirijează tot gunoiul acesta unde-i convine, dacă nu este cumva el însuşi format numai din nişte idioţi sadea, cum de altfel se mai întâmplă în viaţă. N-auzim la noi spunându-se astăzi, când totul aparţine trecutului, că Piotr Stepanovici era condus de „Internaţională”, la rândul său Piotr Stepanovici o dirija pe Iulia Mihailovna, iar aceasta, la comanda lui, dirija tot felul de canalii? Cele mai cumpănite minţi de la noi se întreabă acum nedumerite: cum de nu şi-au dat seama atunci de ceea ce se întâmpla cu adevărat? În ce consta vremea noastră tulbure, de la ce anume şi spre ce anume urma să se treacă, nu ştiu, şi nimeni altul nu ştie, cred eu, afară poate de unii oaspeţi observatori din afară. Cert este că nişte personaje dubioase, de factură abjectă, căpătară brusc ascendent, începură să critice în public tot ce era sfânt, în timp ce înainte nici nu îndrăzneau să deschidă gura; iar oamenii de frunte, care până atunci deţineau întâietatea în chip atât de fericit, începură deodată să-i asculte în tăcere, ba unii dintre ei chiar să-i încurajeze, chicotind în modul cel mai ruşinos. Indivizi ca Leamşin, Teleatnikov, moşieri de teapa lui Tentetnikov, imberbi mărginiţi, cu ifose de urmaşi ai lui Radişcev, ovreiaşi cu zâmbetul trist şi arogant, exuberanţi călători în trecere şi izbucnind în râs ca din senin, poeţi de tendinţă, veniţi din capitală, poeţi fără tendinţă şi fără talent, dar în bluză ţărănească şi cu cizme unse cu dohot, maiori şi colonei care îşi băteau joc de gradele lor absurde şi pentru o rublă în plus erau gata să-şi lepede săbiile şi să se facă conţopişti la calea ferată; generali dezertaţi în avocatură; intermediari evoluaţi, negustoraşi în curs de evoluţie, nenumăraţi seminarişti, femei care se considerau personificarea problemei feminine, toată această adunătură căpătă brusc preponderenţă deplină, şi asupra cui? Asupra clubului, asupra demnitarilor respectabili, asupra generalilor în proteze, asupra societăţii noastre inexpugnabile de doamne austere. Dacă şi Varvara Petrovna, până în momentul catastrofei cu fiul ei, ajunsese să îndeplinească comisioanele acestei adunări ticăloase, cum să nu fie iertată sminteala de atunci a celorlalte Minerve ale noastre? Acum totul se aruncă, după cum spuneam, pe seama „Internaţionalei”. Ideea aceasta se înrădăcină într-atât, încât persoanelor sosite din alte părţi să se intereseze de cele întâmplate li se relatau lucrurile în acest sens. Chiar şi acum nu demult, consilierul de stat Kubrikov, în vârstă de şaizeci şi doi de ani, decorat cu ordinul Stanislav cu cordon, se prezentă din proprie iniţiativă ca să destăinuie cu o voce tulburată că în decursul celor trei luni cât a stat la noi s-a aflat desigur sub influenţa „Internaţionalei”. Iar când fu invitat, cu tot respectul cuvenit vârstei şi meritelor sale, să dea o explicaţie mai satisfăcătoare, acesta, deşi nu fusese în stare să prezinte nici un fel de acte doveditoare sau să invoce vreun argument cât de cât plauzibil, afară de faptul că „o simţea prin toate fibrele fiinţei sale”, rămase totuşi ferm pe poziţia acestei declaraţii, încât renunţară la audierea lui fără să-i mai ceară părerea.

  Repet încă o dată. Rămăsese şi la noi un grup infim de persoane prudente, care se ţinură deoparte chiar de la început, ba se şi izolară de tot, încuindu-se în casă. Dar ce lacăt poate rezista în faţa unei legi a firii? În familiile cele mai prudente cresc de obicei, ca şi la alţii, domnişoare dornice şi ele să danseze. Şi iată deci că până şi aceste persoane serioase sfârşiră toate prin a semna lista de subscripţie în folosul institutoarelor. Iar balul proiectat promitea să fie tot atât de strălucitor şi grandios, încât se povesteau minunăţii; circulau zvonuri cu o mulţime de amănunte senzaţionale, printre care figurau: prinţi cu lornioane; zeci de supraveghetori pentru ordine – tot tineri cavaleri, unul şi unul, cu funde pe umărul stâng, nu ştiu ce animatori celebri din Petersburg; faptul că şi Karmazinov, în scopul măririi chetei, se învoise să-şi citească opera Merci, îmbrăcat în veşmintele unei institutoare din gubernia noastră; un „cadril al literaturii” în travesti, fiecare costum reprezentând un anumit curent literar; şi, în sfârşit, că va dansa tot în travesti şi o oarecare „gândire rusă cinstită”, ceea ce prin însuşi faptul anunţării ca atare constituia o noutate nemaipomenită. Cum să nu subscrie omul? Şi au subscris toţi.

  II.

  Ziua festivă, potrivit programului, fusese împărţită în două: un matineu literar începând de la amiază până la ora patru şi apoi balul, de la ora nouă până a doua zi dimineaţă. Ei bine, însuşi programul astfel conceput conţine în el germenii dezordinii. În primul rând, chiar de la început se acredita în public zvonul că imediat după matineul literar, sau chiar în timpul acestui matineu, dar într-o pauză anume prevăzută în