mult încă mă ducea gândul la un asemenea foc, întrucât aşa ceva prinde grozav în rândul maselor, dar mi-l păstram pentru un moment critic, pentru acel moment preţios când ne vom ridica cu toţii şi… Când colo, li s-a năzărit să acţioneze cu de la sine putere şi fără nici un ordin s-o facă acum, într-un asemenea moment, când de fapt trebuiau să se pitească undeva, să se ascundă şi nici să nu sufle! Ca să vezi, ce samavolnicie! … Într-un cuvânt, nu ştiu încă nimic, se vorbeşte despre doi inşi de la fabrica Şpigulin… dar dacă sunt amestecaţi printre ei şi de-ai noştri şi măcar unul dintre ei şi-a încălzit mâinile la treaba asta, vai de capul lui! Iată ce înseamnă să slăbeşti cât de puţin frâiele! Nu zău, canaliile acestea democratice, cu nucleele lor de cinci, sunt o bază nesigură; aici se cere o voinţă unică, fascinantă şi subjugătoare, o voinţă despotică, voinţă care să nu se întemeieze pe ceva întâmplător şi din afară… Atunci şi nucleele de cinci vor sta cu coada între picioare, supuse şi servile, realmente folosibile la nevoie. În orice caz, deşi cei de acolo ţipă acum în gura mare că Stavroghin avea nevoie să-şi ardă în flăcări nevasta şi că din această cauză s-a dat foc oraşului, totuşi…

  — Au şi început s-o spună în gura mare?

  — Adică nu tocmai aşa şi, mărturisesc, eu n-am auzit absolut nimic, dar ce te faci cu mulţimea, mai ales cu cei sinistraţi: Vox populi, vox Dei. Nu e deloc greu să arunci în vânt un asemenea zvon! … Dumneata însă n-ai de ce să te temi în orice caz. Din punct de vedere juridic eşti în afară de cauză, conştiinţa dumitale este curată, doar n-ai vrut-o? N-ai vrut-o, nu e aşa? Nici un fel de dovezi, o simplă coincidenţă… S-ar putea totuşi ca Fedka să-şi aducă aminte de cuvintele dumitale imprudente spuse atunci la Kirillov (şi ce rost avea să le spui?), dar asta încă nu dovedeşte nimic, iar pe Fedka îl aranjăm. Chiar astăzi îl aranjez…

  — Şi cadavrele n-au ars deloc?

  — Deloc; canalia asta n-a ştiut să facă nimic cum trebuie. Dar îmi pare bine cel puţin că eşti atât de calm… Pentru că, deşi n-ai nici o vină, nici cu gândul măcar, totuşi… Şi apoi, cred că eşti de acord, toate astea dau o întorsătură admirabilă treburilor dumitale! Eşti acum văduv liber şi chiar în clipa aceasta poţi să te căsătoreşti cu o domnişoară superbă şi cu bani mulţi, care de fapt se află deja în mâinile dumitale. Iată ce poate să iasă dintr-un concurs brutal de împrejurări, nu e aşa?

  — Mă ameninţi cumva, cap sec ce eşti?

  — Ei, asta e acum, ce înseamnă cap sec şi acest ton? În loc să te bucuri, dumneata… Am zburat într-un suflet aici ca să-ţi dau de ştire cât mai repede… Şi cum aş putea să te ameninţ? Ce mi-ar folosi să te ţin în ameninţări?! Am nevoie de consimţământul dumitale liber, şi nu constrâns. Dumneata eşti lumina şi soarele… Eu sunt acela care se teme de dumneata cumplit, şi nu dumneata de mine! Eu doar nu sunt Mavriki Nikolaevici… Şi închipuieşte-ţi, zbor încoace într-o trăsurică uşoară, şi-l văd pe Mavriki Nikolaevici stând lângă gardul parcului vostru, în colţul din fund… În manta, pătruns de ploaie, a stat probabil toată noaptea! Minunăţii! Până în ce hal de nebunie pot ajunge unii oameni!

  — Mavriki Nikolaevici? Este adevărat?

  — Adevărat, adevărat, e şi acum acolo. De aici, cam la vreo trei sute de paşi, cred. Am trecut repede pe lângă dânsul, dar m-a văzut. N-ai ştiut? În cazul acesta îmi pare bine că n-am uitat să-ţi spun. Uite. Un om ca ăsta e cel mai periculos dacă mai are la el şi un revolver, unde mai pui că a stat o noapte întreagă de veghe în ploaie şi în vânt, enervat la culme fireşte, pentru că să ne gândim în ce situaţie se află el, ha, ha! Cum crezi, de ce s-a postat el acolo?

  — O aşteaptă pe Lizaveta Nikolaevna, bineînţeles.

  — Asta e! Dar cum îţi închipui dumneata că o să iasă ea la dânsul! Şi pe o ploaie… ca asta… Mare dobitoc!

  — Chiar acum ea o să iasă la dânsul.

  — Oho! Ce noutate! Vasăzică… Dar ascultă, situaţia ei acum s-a schimbat cu totul: ce, o interesează acum Mavriki? Doar eşti un văduv, liber, şi puteţi chiar mâine să vă căsătoriţi! Ea nu ştie încă, lasă-mă pe mine să aranjez imediat totul. Unde este ea, să-i spun bucuria.

  — Bucuria?

  — Dar cum crezi? Mergem.

  — Şi crezi că ea nu se va dumeri ce e cu aceste cadavre? îşi îngustă destul de ciudat ochii Stavroghin.

  — Fireşte că nu se va dumeri, hotărî cu un aer de prostălău Piotr Stepanovici, pentru că din punct de vedere juridic… Mare lucru! Chiar dacă s-ar fi dumerit! Femeile au o capacitate de a trece cu vederea atât de bine peste toate astea, încă nu le cunoşti! Afară de faptul că acum i-ar conveni în orice caz să se mărite cu dumneata, de vreme ce s-a compromis în aşa hal, i-am mai vorbit şi despre „luntre” şi mi-am dat seama că imaginea acesteia poate să aibă cel mai mare efect asupra ei; care va să zică, îţi dai seama ce temperament zace în această domnişoară. N-avea nici o grijă, va păşi cu atâta hotărâre peste aceste cadavre, încât îţi va fi mai mare dragul s-o priveşti, cu atât mai mult că dumneata doar n-ai nici un amestec, absolut nici un amestec, nu e aşa? Doar că le va păstra pentru sine aceste cadavre ca să te înţepe la vreo doi ani după căsătorie. Orice femeie, mergând la cununie, are grijă să se înarmeze pentru orice eventualitate cu ceva din trecutul soţului în acest scop; ei, dar atunci… peste un an câte şi mai câte nu se