chiar şi fără îngrijirea unei infirmiere (se îmbătase), pe o muşama, până la umeri în urină. Trei zile şi trei nopţi familia se agită, îl caută chiar în acest orăşel, dar medicul nu anunţase nicăieri, în sfârşit, îl găsesc şi, cu eforturi proprii – nu ale spitalului – cheamă de la Moscova un autobuz de reanimare, care îl duce la neurochirurg; acela îl operează la cap, dar nu-l poate salva de hemoragie internă. Bolnavul moare după nouă zile de chinuri.

  Miliţia locală din Ikşansk a primit concluzia expertizei medico-legale, dar nu se grăbeşte cu ancheta şi nici măcar nu examinează, la spital, hainele celui ucis, nu caută urme pe ele. Chestiunea este că pe aceşti huligani îi cunoaşte toată lumea din Dedenevo, dar toţi se tem de ei. Şi iată, acelaşi medic Savelieva o ajută pe anchetatoarea principală Gherasimova (în cabinetul ei, când a interogat-o pe soţia celui ucis, la radio se transmitea un concert de estradă) după trei luni de anchetă să ajungă la concluzia că: victima a căzut, s-a lovit şi a făcut hemoragie cerebrală. Aşadar, nu avem pe cine aresta, n-a fost nici o crimă şi raionul este curat.

  Fie-ţi ţărâna uşoară, Ivan Emelianâci!

  Dar societatea s-a înzdrăvenit şi mai mult, justiţia s-a consolidat şi mai abitir din acel an când a fost chemată să-i înhaţe, să-i judece şi să-i deporteze pe paraziţi. Acest decret8 într-o oarecare măsură a înlocuit, de asemenea, suplul 58-10: acuzarea era la fel de insinuantă, imaterială şi – imparabilă. (Au izbutit să i-l aplice poetului I. Brodski^.)

  Acest cuvânt – parazit – a fost denaturat îndată ce s-au atins de el. Adevăraţii paraziţi, trântori cu salarii grase, s-au aşezat în jilţurile judecătoreşti, şi au început să curgă condamnările pentru truditorii săraci şi meşterii iscusiţi care se zbăteau, după o zi de lucru, să mai câştige câte ceva. Şi cu câtă răutate – eterna răutate a celor îmbuibaţi împotriva celor flămânzi – s-au năpustit asupra acestor „paraziţi”! Doi ziarişti, lipsiţi de scrupule, ai lui Adjubei10 („Izvestia”, 23 iunie 1964), uu s-au jenat să declare: paraziţii uu sunt deportaţi destul de departe de Moscova! Li se permite să primească pachete şi bani de la rude! Nu sunt supuşi unui regim suficient de sever! „nu sunt siliţi să muncească din zori şi până în noapte”. – Chiar aşa scriu textual: din zori şi Până în noapte! Dar în zorii cărui comunism şi în baza cărei constituţii se cere această corvoadă iobăgească?!

  Am enumerat câteva valuri importante, care (alături de hoţia din avutul statului, ce se menţine permanent la acelaşi nivel) completează continuu Arhipelagul.

  Şi nu degeaba, câtuşi de puţin, cutreieră străzile şi stau la sediile lor şi sfărâmă dinţii persoanelor reţinute membrii „drujinei populare”, aceşti bandiţi sau „grupuri de şoc”, recrutaţi de miliţie, care nu sunt pomeniţi în constituţie şi n-au nici o răspundere în faţa legii.

  Completările Arhipelagului continuă. Şi în ciuda faptului că societatea este de mult fără clase, şi pe aproape jumătate de cer s-a aşternut văpaia comunismului, noi ne-am obişnuit cu ideea că crimele nu se isprăvesc, nu se împuţinează, şi chiar au încetat să ne mai facă promisiuni. Prin anii ’30 promiteau cu siguranţă: încă puţin, încă vreo câţiva ani! Acum nu mai făgăduiesc nimic.

  Legea noastră este puternică, foarte ingenioasă, şi deloc asemănătoare cu tot ceea ce pe Pământ se cheamă „lege”.

  Prostii de romani au născocit principiul: „Legea nu are putere retroactivă”. Ba la noi are! Auziţi ce bălmăjeşte o veche zicală reacţionară: „Astăzi nu se scrie lege pentru ieri”. Ba la noi se scrie! Dacă a fost emis un nou Decret la modă şi Legea arde de nerăbdare să-l aplice acelora care au fost arestaţi mai înainte. – De ce nu? Se poate! Aşa a fost cu traficanţii de valută şi cu şper-ţarii: instanţele locale, de pildă cele din Kiev, au trimis listele la Moscova, ca să li se indice cui pot să aplice puterea retroactivă (să li se mărească bobina ori să li se ofere nouă grame de plumb^1). Şi au aplicat-o.

  Apoi, Legea noastră ştie să prevadă viitorul. S-ar părea că înainte de proces nu se ştie cum se va desfăşura judecata şi care va fi sentinţa. Dar ce să vezi? Revista „Soţialisticeskaia zakonnost” („Legalitatea socialistă”) publică toate acestea înainte de a avea loc judecata. Cum a ghicit? Întrebaţi… = „Soţialisticeskaia zakonnost” (organul Procuraturii L’RSS), ianuarie 1962, Nr. 1. Bun de tipar: 27 decembrie 1961. La pp. 73-74 – articolul lui Grigoriev (Gruzd): Călăii fascişti, care conţine un fel de reportaj de la. Procesul criminalilor de război estonieni de la Tartu. Corespondentul descrie interogatoriul martorilor; probele materiale de pe masa judecătorului; interogatoriul inculpatului („a. Răspuns cinic asasinul”), reacţia, ascultătorilor, cuvântul procurorului. Şi anunţă condamnarea la moarte. Şi totul s-a desfăşurat întocmai, dar de-abia. La 16 ianuarie 1962 (v. Pravda” din 17 ianuarie); când revista ieşise de sub tipar şi se vânduse. (Procesul fusese animai, dar nu s-a. Comunicat şi la revistă. Ziaristul a primit un an muncă forţată.)

  Legea noastră nu ştie ce-i acela păcatul falsei mărturii, în general ea nu-l socoteşte delict! O legiune de martori mincinoşi trăieşte în tihnă şi belşug printre noi, ei păşesc vajnici spre bătrâneţea venerabilă, se desfată la asfinţitul auriu al vieţii. Doar ţara noastră, singură în toată istoria universală, unică în lume poartă de grijă martorilor mincinoşi!

  Legea noastră nu-i pedepseşte pe judecătorii şi procurorii ucigaşi. Ei îşi îndeplinesc serviciul onorabil, vreme îndelungată, şi, plini de distincţie, intră în anotimpul bătrâneţii.

  Şi nu poţi să nu-i recunoşti Legii noastre zbaterile şi cauzele specifice oricărei gândiri creatoare pline de înfrigurare. Se zbuciumă Legea: într-un an criminalitatea trebuie să scadă brusc! Trebuie mai puţini oameni arestaţi! Mai puţini judecaţi! Cei condamnaţi să fie puşi în libertate pe cauţiune! Pe urmă alt zbucium: răufăcătorii au devenit exasperanţi! Destul cu eliberările pe cauţiune! Să se înăsprească regimul! Pedepsele să devină mai drastice; nemernicii să fie executaţi!

  Dar în pofida loviturilor furtunii, corabia Legii înaintează maiestuos şi lin. Judecătorii