tot cuprinsul Rusiei există în ziua de astăzi câteva sute de asemenea noduri ale reţelei generale şi dezvoltând supoziţia că dacă fiecare îşi va desfăşura cu succes activitatea, atunci ţara întreagă, la termenul fixat, la semnalul convenit…

  — Ei, drăcia dracului, mă aşteaptă atâtea treburi! se răsuci în fotoliu Piotr Stepanovici.

  — Bine, voi renunţa la rest şi voi încheia printr-o întrebare: am văzut până acum scandaluri, am văzut nemulţumirea populaţiei, am asistat şi am participat la prăbuşirea administraţiei de aici şi în sfârşit, cu ochii noştri, am văzut incendiul. Ce te nemulţumeşte? Nu este realizarea programului dumitale? Care este acuzaţia pe care ai putea să ne-o aduci?

  — Vă acuz de insubordonare! strigă furios Piotr Stepanovici. Cât timp mă aflu aici, n-aveaţi dreptul să acţionaţi fără învoirea mea. Destul. Un denunţ este pe cale să fie făcut şi, poate chiar mâine sau în noaptea aceasta, veţi fi toţi arestaţi. Poftim. Ştirea este absolut exactă.

  Cei de faţă rămaseră cu gura căscată.

  — Arestaţi nu numai ca incendiatori, dar şi ca membri ai grupului de cinci. Denunţătorul cunoaşte tot secretul reţelei. Iată ce aţi făcut voi!

  — Nimeni altul decât Stavroghin! strigă Liputin.

  — Cum… de ce tocmai… Stavroghin? articulă buimac Piotr Stepanovici. Ei drăcie – îşi reveni el îndată -, este Şatov! Mi se pare că ştiţi acum cu toţii că Şatov într-un timp făcea parte din organizaţie. Trebuie să vă spun că, supraveghindu-l prin persoane pe care el nici nu le bănuieşte, am aflat spre mirarea mea că el cunoaşte întreaga organizare a reţelei şi… într-un cuvânt, tot. Ca să scape de învinuirea pentru participarea sa anterioară, el ne va denunţa pe toţi. Până acum făcea impresia că şovăie, şi l-am cruţat. Acum însă, prin acest incendiu al vostru, l-aţi dezlegat de orice obligaţie: este zguduit şi nu mai are nici un motiv de ezitare. Chiar mâine vom fi cu toţii arestaţi ca incendiatori şi criminali politici.

  — E adevărat? De unde ştie Şatov?

  Emoţia era de nedescris.

  — E absolut adevărat. N-am dreptul să vă dezvălui căile prin care am reuşit să descopăr acest lucru, dar iată ce aş putea face eu pentru voi: prin intermediul unei anumite persoane, aş putea exercita o oarecare influenţă asupra lui Şatov, încât, fără să bănuiască nimic, să întârzie cu denunţul, măcar pentru douăzeci şi patru de ore. Peste acest termen îmi va fi imposibil. Aşadar, vă puteţi considera în siguranţă până poimâine dimineaţă.

  Toţi tăceau.

  — Ia să-l trimitem la mama dracului! strigă, primul, Tolkacenko.

  — De mult trebuia! strecură cu răutate Leamşin, izbind cu pumnul în masă.

  — Dar cum s-o facem? murmură Liputin.

  Piotr Stepanovici, prinzând imediat momentul, îşi expuse planul: Şatov să fie atras, pentru predarea tipografiei secrete aflate la el, în acel loc singuratic unde este îngropată tipografia, chiar mâine la căderea nopţii, şi „acolo să se facă tot ce trebuie”. Apoi intră în numeroase detalii necesare, peste care acum trecem, şi explică în mod amănunţit relaţiile ambigue în care se complăcuse Şatov faţă de societatea centrală şi care îi sunt deja cunoscute cititorului.

  — Mă rog, nimic de zis, observă nehotărât Liputin, dar nu credeţi, întrucât va constitui… o nouă aventură de acelaşi gen… că toate astea vor zgudui spiritele…

  — Fără îndoială, conveni Piotr Stepanovici, dar şi acest lucru a fost prevăzut. Avem un mijloc sigur de a înlătura orice bănuială.

  Şi cu aceeaşi meticulozitate înfăţişă cazul Kirillov, intenţia lui de a se împuşca şi promisiunea de a aştepta semnalul convenit, lăsând înainte de a muri un bileţel prin care va lua asupră-şi tot ce i se va dicta. (Într-un cuvânt, tot ce este deja cunoscut cititorului.)

  — Hotărârea lui fermă de a-şi pune capăt zilelor – de natură filosofică, zice el, eu aş zice dementă – este cunoscută acolo (continuă să explice Piotr Stepanovici). Acolo nu se pierde nici un fir de păr, nici un firicel de praf, totul este folosit în interesul cauzei comune. Prevăzând un anumit folos şi convingându-se că intenţia lui este absolut serioasă, i s-au oferit mijloace şi posibilităţi de a se deplasa în Rusia (nu se ştie de ce vrea neapărat să moară în Rusia), dându-i-se o însărcinare, pe care el s-a obligat s-o îndeplinească (şi a îndeplinit-o), şi în plus a fost obligat, pe baza promisiunii deja cunoscute vouă, să-şi pună capăt zilelor numai atunci când i se va spune. A promis să se conformeze întocmai. Notaţi-vă că el aparţine cauzei pe baze cu totul speciale şi doreşte să fie de folos; mai mult nu vă pot dezvălui nimic. Mâine, după Şatov, eu îi voi dicta biletul, în care el va scrie că este vinovat de moartea lui Şatov. Va apărea absolut verosimil: au fost prieteni şi au călătorit împreună în America, acolo s-au certat, şi toate acestea vor fi arătate în bilet… Şi… şi chiar, judecând după circumstanţe, va fi posibil poate să i se dicteze ceva lui Kirillov şi despre manifeste, de exemplu, sau poate chiar relativ la incendiu. La acest lucru, de altfel, trebuie să mai reflectez. N-aveţi nici o grijă, este absolut liber de orice prejudecăţi; va semna orice.

  Se auziră glasuri de îndoială. Povestea li se părea cu totul fantezistă. Despre Kirillov auziseră ei ceva; cele mai multe ştia despre el Liputin.

  — Dar dacă se răzgândeşte totuşi şi nu acceptă, zise Şigaliov, oricum, este de fapt un nebun, deci nu e prea sigur.

  — Nici o grijă, domnilor, va fi de acord, reteză Piotr Stepanovici. Conform înţelegerii, sunt obligat să-l previn din ajun, chiar astăzi adică. Îl invit pe Liputin să meargă chiar acum cu mine şi să se convingă, iar el, reîntorcându-se la voi, domnilor, vă va comunica, în caz de nevoie chiar astăzi, dacă este adevărat sau nu tot ce v-am spus. De altfel, scurtă el brusc cu o enervare evidentă, ca şi cum ar fi simţit că prea multă onoare le face stăruind şi bătându-şi capul