3. Alexei Mihailovici (vezi voi. I, p. 455, nota 1)  -, -?

  4. Petru cel Mare.

  5. Ecaterina II.

  6. Alexandru II (1818-1881), împărat al Rusiei din 1855. Fiul cel mare al lui Nicolae I. A înfăptuit reforma agrară din 1861, prin care se desfiinţa iobăgia. Asupra lui s-au săvârşit o serie de atentate (1866, 1867, 1879, 1880), în cele din urmă fiind ucis de un terorist de la Narodnaia volia (vezi voi. I, p. 465, nota 5).

  7. La câţiva ani de la urcarea pe tron, Alexandru II a purces la înfăptuirea „marilor sale reforme”: abolirea iobăgiei, reforma presei, reforma justiţiei, a serviciului militar, crearea autoadministraţiei locale.

  8. Vezi voi. I, p. 453, nota 79.;. ^. – F, ;” * i, t * V,

  9. Trepov, Fiodor Fiodorovici (1812-1889), guvernator al Petersburgului (1873-1878). A fost rănit în atentatul săvârşit asupra lui de Vera Zasulici (vezi voi. I, p. 465, nota 6).

  10. Soloviov, Alexandr Konstantinovici (1846-1879), revoluţionar narodnic. La 2 aprilie 1879 a săvârşit un atentat (nereuşit) la viaţa lui Alexandru II. A fost spânzurat.

  11. Halturin, Stepan Nikolaevici (1856-1882), unul dintre primii revoluţionari proveniţi din rândul muncitorilor, în 1880 a făcut să explodeze o bombă la Palatul de Iarnă. Spânzurat la Odessa ca participant la asasinarea procurorului militar V. S. Strelnikov.

  12. Vezi voi. I, p. 450, nota 49.

  13. Revistă literară de ştiinţă şi politică, editată la Petersburg (1876-1918), de orientare narodnică. După revoluţia din 1905-1907 a oscilat între poziţiile eser-ilor şi cadeţilor.

  14. Sulianov, N. (Ghimmer, Nikolai Nikolaevici) (1882-1940), economist şi publicist, militant revoluţionar. Eser (1903), din 1917 – menşevic. În 1931 a fost condamnat sub acuzaţia de a fi făcut parte dintr-o „organizaţie contrarevoluţionară menşevică”.

  15. Azef, Evno Fişelevici (1869-1918), colaborator secret al departamentului poliţiei. Unul dintre organizatorii partidului eserilor şi iniţiatorul a numeroase acte teroriste, în perioada 1901-1908 a predat poliţiei mulţi membri ai partidului. A fost demascat în 1908 de V. L. Bmţev (vezi voi. I, p. 469, nota 22).

  16. Juk, Iustin Petrovici (1887-1919), revoluţionar, participant la revoluţiile din 1905-1907 şi din octombrie 1917. În 1919 – împuternicitul comitetului pentru apărare din Petrograd. A murit în luptă.

  17. „Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare”, înfiinţată în anul 1895, prima încercare de partid socialist de orientare marxistă.

  18. Fortăreaţa Petropavlovskaia din Peters burg.:,

  19. Vezi voi. I, p. 205 şi urm.

  20. Cel dintâi ziar politic marxist apărut ilegal, editat de V. I. Lenin (1900-1903). Începând cu Nr. 52, trece sub influenţa menşevicilor (1903-1905, Nr. 112).

  21. Vezi voi. I, p. 461, nota 14.

  22. Stalin a fost bănuit şi chiar acuzat de a fi fost în serviciul poliţiei secrete ţariste.

  23. Este vorba de mareşalul M. N. Tuhacevski (vezi voi. I, p. 447, nota 15).

  24. Andreev, Vădim Leonidovici (1903-1976), poet şi prozator. Fiul lui Leonid Andreev. Autor, printre altele, al volumelor memorialistice: Copilăria (1963,

  1966), Istoria unei călătorii (1966), întoarcerea la viaţă (1969), Peste douăzeci de ani (1974).

  25. Parte a foităreţei Petropavlovskaia devenită (de la sfârşitul sec. XIX) închisoare -politică. ’ „: – - –, ’;. – –

  26. Krasin, Leonid Borisovici (1870-1926), om politic bolşevic. Comisar al poporului pentru comerţ şi industrie (1918), pentru căile de comunicaţie (1919), pentru comerţul exterior. Primul ambasador al URS S în Franţa.

  27. Mill, John Stuart (1806-1873), filosof şi economist englez. Creatorul pozitivismului englez, discipolul lui Auguste Compte. În Sistemul logicii (1843) a elaborat logica inductivă, pe care a tratat-o ca metodologie generală a ştiinţelor.

  28. Wundt, Wilhelm (1832-1920), psiholog, fiziolog, lingvist şi filosof german. Unul dintre iniţiatorii psihologiei modeme experimentale şi ai psihologiei sociale (Psihologia popoarelor, 10 voi.).

  29. Kautsky, Karl (1854-1938), publicist şi om politic german. Unul dintre liderii social-democraţiei germane şi ai Internaţionalei a Il-a. Lucrări de popularizare a marxismului.

  30. Semaşko, Nikolai Alexandrovici (1874-1949), om politic, medic şi profesor de medicină. Unul dintre organizatorii sistemului ocrotirii sănătăţii publice,

  31. Parvus (Alexandr Lvovici Helphand) (1869-1924), militant în mişcarea social-democrată rusă şi germană. Din 1903 – menşevic. După evenimentele din 1905 este condamnat la trei ani de exil administrativ, dar evadează înainte De a ajunge la destinaţie. Adept al teoriei revoluţiei permanente, propovăduită de troţkişti. >’” ’

  32. Karpenko-Karâi (Tobilevici), Ivan Karpovici (1845-1907), dramaturg şi actor ucrainean. Pentru activitatea sa politică în cadrul cercurilor ilegale, a fost exilat la Novocerkassk (1884-1887).

  33. Kirillov, Vladimir Timofeevici (1890-1943), poet. Marinar în flota comercială din Marea Neagră. Pentru activitatea revoluţionară din perioada 1905-1906, a fost exilat pe trei ani. A participat la revoluţiile djn 1917. A făcut parte din grupările poeţilor proletari. Autorul poeziei Noi, care conţine versurile: „în numele lui Mâinf, să-l ardem pe Rafael, /Să distrugem muzeele, să strivim florile artei” – devenite una dintre lozincile proletcultismului. Victimă a represiunilor staliniste,

  34. Kasatkin, Ivan Miliailovici (1880-1938), prozator. Din 1902 membru al partidului social-democrat. Arestat de numeroase ori pentru activitate revoluţionara, în timpul primului război mondial (din iniţiativa E. P. Peşkova – soţia lui M. Gorki) şi după revoluţia din octombrie (din însărcinarea VEEKA) se ocupă de situaţia copiilor orfani şi abandonaţi. Victimă a represiunilor staliniste.

  35. Karpov, Evtihi Pavlovici (1857-1926), dramaturg şi regizor. Ca participant la mişcarea revoluţionară narodnică, a fost exilat în câteva rânduri.

  36. Suvorin, Alexei Sergheevici (1834-1912), publicist, scriitor şi editor, în anul 1895 a înfiinţat un teatru propriu, aşa-nurnitul Teatru Suvorin sau Teatrul Mic din Petersburg.

  37. Krjijanovski, Gleb Maximilianovici (1872-1959), om de ştiinţă, literat şi politician. Prieten al lui V. I. Lenin. După revoluţia din octombrie a fost preşedintele comisiei pentru electrificare şi al Comitetului de Stat al Planificării. Autor al multor cântece revoluţionare (printre care celebra Varsovianca, 1896), scrise la închisoare (Butârki) şi în exil.

  38. Al generalului Duhonin (vezi voi. I, p. 470, nota